Ştiţi unde se află Stejarul Veronicăi Micle?

Acest stejar cu frunze mici (Quercus Robur – Parvifolia), în vârstă de 450 de ani, vârstă stabilită cu ajutorul burgiului Pressler şi al tabelelor dendrometrice se află în faţa casei în care au locuit Veronica Micle, împreună cu soţul ei Ştefan Micle, rectorul Universităţii din Iaşi şi cele două fiice. Bătrânul stejar în mod cert l-a cunoscut şi pe Eminescu, el fiind un martor viu al istoriei noastre literare!

Stejarul dintre Biblioteca UMF şi terenul studenţesc de tenis, căci despre el este vorba, trebuie să intre în patrimoniul Iaşilor, alături de „teiul lui Eminescu“, „Plopii fără soţ“, „Stejarul lui Berthelot“. La înălţimea de 2,5 metri, pe tulpina stejarului cu frunze mici (o varietate naturală mai rară din flora noastră) se află un panou cu următoarea specificare: „STEJARUL VERONICĂI. Sub acest arbore străbun au trăit farmecul poeziei Mihai Eminescu şi Veronica Micle între anii 1876 – 1879“.

Descrierea sumară a arborelui

Înălţime – 16 m; diametrul la 1,30 m – 140 cm; diametrul coroanei – 16 m; grosimea scoarţei – 30 mm; la baza tulpinei există corpurile de fructificare pentru 3 specii diferite de ciuperci xylophage (de putregai); scoarţa tulpinei are mici găuri (orificii ovale de 4/ 5 mm în diametru), provocate probabil de insecta Plagionotus Arcautus.

Primii 30 de centimetri de lemn periferic, examinaţi pe proba de 6 mm grosime, extrasă cu burghiul arată un lemn sănătos, astfel că arborele nu prezintă pericol de prăbuşire. Putregaiul este localizat la rădăcini şi la baza tulpinei, iar tratamentul trebuie aplicat la sol şi repetat timp de 3 ani.

Din cauza secetelor şi a terenului din jur acoperit pe jumătate cu beton, iar pe cealaltă jumătate cu un covor elastic (terenul de tenis), vârfurile ramurile sunt uscate, începând de la 10 cm grosime spre vârf şi trebuiesc îndepărtate, pentru protecţia persoanelor, iar tăieturile badijonate cu vopsea obişnuită.
S-au făcut propuneri pentru stocarea şi utilizarea apei de ploaie căzută pe jumătate din acoperişul Bibliotecii UMF.

Măsurile necesare pentru tratarea stejarului Veronicăi

În primul rând este necesar a se obţine avizul scris de la Academia Română – Filiala Iaşi, pentru respectarea legislaţiei.
Timp de 3 ani, primăvara se va prepara un amestec de zeamă bordeleză cuprică (1 kg substanţă uscată), 2 litri de AgroFitolin şi 100 de litri de apă, bine amestecate şi administrate direct pe sol, urmate apoi de 2-3 udări cu apă, pentru infiltrarea substanţelor până la rădăcinile stejarului. Acest amestec costă aproximativ 135 lei/ an.
În privinţa găurilor produse în scoaţă şi lemn de către Plagionotus Arcuatus, cu ajutorul unei seringi trebuie injectat 1 cm cub de insecticid pentru cari, Solfac Ew 50, 100 ml (71 lei/ sticla), apoi intrările vor fi astupate cu plastilină şcolară.

Comentarii

Se scontează pe faptul că, după 3 ani de tratament, miceliile celor 3 specii de ciuperci xylophage vor fi distruse, iar viaţa stejarului va fi prelungită. Tratarea şi salvarea acestui setjar reprezintă o îndatorire şi un gest de normalitate pentru contemporani.
Cu nr. de înregistrare al Primăriei 55.564/ 17.06.2015, noi am făcut o propunere de tratare anti-insecto-fungică pentru „Stejarul Veronicăi Micle“, „Teiul lui Eminescu“ (repetare – anul 2), „Plopii fără soţ“ (repetare – anul 2) şi „Stejarul lui Berthelot“, dar nici până acum n-am primit răspuns la oferta noastră.
Încheierea articolului semnat de către dl. Bogdan Creţu este semnificativă: „…nu am încredere în oamenii cărora nu le plac copacii bătrâni…“. Cu cât au mai multe frunze, cu atât sunt mai utili…
Medicul primar balneolog D.V. Bejan – fiul şi-a asumat suportarea costurilor pentru îngrijirea/ tratarea „Stejarului Veronicăi Micle“!
De ce nu s-ar oferi sponsorizări şi pentru alţi arbori bătrâni cu valoare de patrimoniu din Iaşi?

Ing. dr. I. Lupu
Asociaţia Dendro-Ornamentală „Anastasie Fătu“ Iaşi