Caută 
3 MIN
* După cum bine ştiţi, ne aflăm în Postul Mare şi, din câte am aflat trăgând o tură prin pieţe, există vegetale de sezon, prospături, dar pesemne că sunt cu cristale Swarovski, altfel nu se explică preţul.
Desigur, românul e descurcăreţ şi deseori a renunţat la produsele autohtone scumpe, trecând pe variante ieftine, din import, aşadar suntem nevoiţi să tragem un semnal de alarmă: români, trebuie să citiţi cu atenţie etichetele vegetalelor pe care le cumpăraţi, mai ales dacă e vorba despre nişte chestii mai exotice! Notaţi pe carneţel denumirea ştiinţifică, în limba latină, şi interesaţi-vă la botanişti, înainte de a le achiziţiona, daţi telefon la vreun prieten, să se uite pe Google, fiindcă există posibilitatea ca unele plante să fie carnivore, iar în lumea ştiinţifică s-a iscat zâzanie pe tema asta! Unii cercetători de la câteva universităţi de prestigiu susţin că, fiind plante, sunt de post, dar colegii de la alte instituţii spun că, de vreme ce planta a mâncat nişte păsărele, broscuţe, insecte grase şi zemoase, conţine carne. Dilema rămâne…
* Românul aflat în Postul Paştelui şi-a căutat, de veacuri, diverse ocupaţii, ca să mai uite de foame. De pildă, prin anumite sate, flăcăii fac ghemotoace din câlţi, îmbibate cu păcură (numite, popular, "pâşuri"), le leagă cu sfori / sârme, le dau foc şi le învârt prin aer, după lăsarea serii, în vreme ce restul tinerilor din sat recită poezii în faţa vârstnicilor (sau faţă-profil, depinde). Putem deduce uşor că, încă din vremuri străvechi, existau spectacole de sunet şi lumină; mai nou, în loc de pâşuri incandescente şi rotitoare, flăcăii folosesc girofaruri şi orgi de lumini, când organizează discotecă isprăvită cu bătaie. Mai există, totuşi, câţiva păstrători ai tradiţiei, într-o pitorească aşezare rurală, la Consumatori…
* Singurul care nu cunoştea datina, fiind venetic, a fost şeful de post Cozoroc, acesta fiind plecat în diverse inspecţii pe teren (de când a început Postul, se crede şi mai şef de post). A văzut de la mare depărtare primele pâşuri descriind cercuri luminoase prin văzduhul comunei şi a fugit într-acolo, convins că e "atac inamic cu bombe luminoase rotitoare". La faţa locului a evaluat situaţia cu ochi expert, şi-a scos cascheta şi s-a repezit la lada cu nisip de la punctul pentru Prevenirea şi Stingerea Incendiilor (stingătorul fusese furat încă din toamnă!), a umplut-o, apoi a aruncat nisipul în direcţia tinerilor, să le stingă pâşurile. Asta, de mai multe ori. Nisipul a ajuns în părul celor din public (ceea ce l-a făcut pe primar să râdă de consilierul Dorel Vrabie, întrebându-l "Ce-i, Dorele, ai fost la mare?"). În schimb, de cascheta şefului au rămas lipite diverse chestii care nu erau nisip (pisicile comunale folosiseră din plin lada, peste iarnă, fiindu-le mai comod decât să scurme cu labele prin zăpadă, să acopere). Şeful Cozoroc cercetează, acum, să afle cine i-a lipit cascheta de cap. În aceeaşi localitate, nişte tineri şi-au învârtit pâşurile cu viteză prea mare, aşadar forţa centrifugă (F.cf egal M omega pătrat ori R, unde M e masa pâşului P, R este lungimea sforii / raza traiectoriei, iar omega reprezintă viteza unghiulară de rotaţie a pâşului P de masă M) a făcut să se rupă sforile de care erau legate. Ghemotoacele incandescente au căzut în capul tinerei Roxana Brusture, fată de măritat care, până în acea clipă, se mândrise cu părul său foarte lung şi cârlionţat…
