A treia variantă

Rezultatele alegerilor pentru Primăria Iaşi ne dezvăluie că doar locul al treilea s-a jucat în această campanie electorală. Despre finala Mihai Chirica – Marius Bodea se ştia sigur încă de toamna trecută, iar victoria zdrobitoare a primului fusese anticipată chiar de la începutul anului, când sondajele serioase indicau că actualul primar alerga fluierând spre fotoliul de primar. Oricât s-a străduit PNL să recupereze handicapul, apelând inclusiv la o neavenită campanie negativă "la persoană", ecartul dintre cei doi adversari a rămas cam acelaşi. Aşa că, nicio surpriză.

În schimb, lupta pentru medalia de bronz, deşi deschisă ab initio mai multor opţiuni, s-a încheiat oarecum neaşteptat. Plecat din start cu şansa a treia, Viorel Blăjuţ şi-a pierdut suflul chiar în campania electorală, nereuşind să profite de culoarul bun pe care îl avea la dispoziţie. Nici candidaţii sateliţilor PSD (Camelia Bogdănici – UNPR şi Radu Botez – ALDE), plasaţi mai mereu în sondaje în jurul unui 4%, nu au rupt gura târgului, deşi parcă se aştepta un spor de inventivitate de la ei. Şi, la fel, nici Petru Movilă (PMP) nu a obţinut scorul scontat, cu toate că suporterii lui Băsescu de la Iaşi sunt, cu siguranţă, mai mulţi decât au ieşit la numărătoarea de duminică. Cât priveşte Consiliul Local, cred că e mai bine că "Sfatul Popular" nu va fi constituit exclusiv din două forţe politice, care se vor angrena oricum într-un păcătos şi dăunător război de uzură.

Evident, revelaţia localelor a constituit-o independentul Andrei Postolache, de pe locul al treilea. Atuul lui Postolache a fost faptul că s-a prezentat, iar pe urmă a şi fost perceput de către ieşeni, ca o a treia variantă, altceva decât partidele tradiţionale şi candidaţii acestora. Nepătat (încă?) de politica neperformantă de Bahlui, medaliatul cu bronz a jucat rolul dezamăgitului sărac, cinstit, dar revoltat de cele ce se petrec de 26 de ani la Iaşi, reuşind să câştige astfel simpatia electoratului indecis. Intrând într-un Consiliu Local dominat crâncen de PSD şi PNL, Postolache are şansa de a fi un "al treilea", al cărui nume să devină foarte cunoscut de către masiva comunitate a indignaţilor ieşeni.    

Ce se va întâmpla de acum încolo?

Pentru că, la toamnă, vom avea şi alegeri parlamentare (dar nu uninominale ca în 2012, ci "pe liste", care vor dezavantaja partidul cel mai puternic – PSD!) atât pesediştii, cât şi liberalii se vor încăiera între ei pentru puţinele poziţii eligibile. Abia după aceea se vor privi chiroş unii pe alţii, dar cu ce folos pentru Iaşi? Scandalul nu dezvoltă oraşul, ci mai degrabă e vălul care ascunde şmenurile aleşilor.

Două previziuni simple. ALDE şi UNPR vor reveni la pieptul generos al PSD, deci s-ar putea să nu scăpăm, nici după noiembrie 2016, de eternul Varujan Vosganian!  De asemenea, dacă nu va miza pe alţi candidaţi la parlamentare, PNL Iaşi va înregistra la toamnă o înfrângere la fel de umilitoarea precum cea de acum. "Umilitoare", deoarece bazinul votanţilor ieşeni "de dreapta" este semnificativ mai mare decât cel atras la urne de către moştenitorii lui Relu Fenechiu. 

Coroborând  acum rezultatele de la Iaşi şi din ţară cu gradul foarte mare de absenteism, cu scorul excelent de la Bucureşti al USB, dar şi cu degrigolada din PNL, apare imediat o întrebare. Chiar vom asista la apariţia unei a treia variante politice naţionale, la care să adere eventual şi independenţii ca Andrei Postolache? Dacă da, de aici vor exploda surprizele autumnale. Parcă e mai mult spaţiu decât oricând pe scena politică pentru un partid nou-nouţ. Dar timp mai este? Dar răbdare?