Aberaţii cu amenzi

Când mă duc la început de decembrie la Amnaş, trenul ajunge în Gara Sălişte când încă-i întuneric – pe la 6.30. Evident că trebuie s-o iau pe jos spre sat. De când s-a dat în folosinţă şi bucata de autostrada Sălişte-Sebeş, n-ai cum să treci peste ea decât folosind podul rutier făcut – asta am mai spus-o – exclusiv pentru automobile, negândindu-se nimeni la cei care sunt nevoiţi să meargă pe jos din gară ori de la şosea la Amnaş. Aşa s-a întâmplat şi ultima dată. Am luat-o la picior peste pod, iar singura maşină care a trecut pe lângă mine, urcând pe pod venind dinspre Sibiu, a fost o maşină de Poliţie. A trecut, a oprit după vreo zece metri şi a dat cu spatele înapoi până-n dreptul meu. Şoferul poliţist coborâse geamul şi m-a întrebat unde mă duc. „Păi, la Amnaş, unde altundeva!” Apoi, gândindu-mă că problema lui e că folosesc podul fără să am dreptul, am adăugat: „Ştiţi şi dumneavoastră că n-am cum să ajung altfel în partea cealaltă a autostrăzii!”

– Da, bine, dar data viitoare să purtaţi o vestă reflectorizantă ca să vă vadă şoferii, altfel riscaţi o amendă de 800 de lei!

Asta a fost tot. Poliţiştii şi-au văzut de drumul lor, eu mi-am văzut de drumul meu, rumegând în minte cifra amenzii invocate: cum adică 800 (opt sute) de lei (cca. 180 de euro)!? Păi, asta-i mai mult decât salariul minim net pe economie (cca. 725 de lei) sau aproape echivalează pensia medie (cca. 900 de lei) din România!

Recent, am citit în Ziarul de Iaşi articolul „Viteza Poliţiei la sancţionat ieşeni care traversează aiurea: 3 amenzi/oră” (5 iunie), aflând că amenda pentru această încălcare a codului rutier este 195 de lei – o sută nouăzeci şi cinci (cca. 44 de euro)! Aberant, mi-am zis, nu se poate aşa ceva – anume ca o „sancţiune contravenţională” pentru o încălcare relativ banală a codului rutier să echivaleze cu peste 25% din salariul minim net pe economie sau cca. 11 % din cel mediu net (cca. 1750 de lei)!

Apoi mi-am zis: ia să fac eu repejor o comparaţie minimală cu Germania, imposibil ca şi acolo să regăsim aceleaşi sume aberante – şi-am avut dreptate. Ştiţi cât este amenda pentru trecerea străzii într-un loc nepermis? 10 euro! Adică vreo 45 de lei. Şi, spre comparaţie, amenda maximă pentru pietoni este de 35 de euro (deci cu vreo 10 euro mai puţin decât amenda pentru traversarea străzii în loc nepermis la noi), anume pentru aceia care cauzează prin contravenţia lor un accident rutier.

Acum, ştiţi cât este salariul minim în Germania? Ei, pornind de la retribuţia minimă pe oră (8,50 euro), cine lucrează 40 de ore pe săptămână ori 4 săptămâni ajunge la cca. 1360 de euro brut, din care rămâne cu vreo 1000 de euro net. Amenda de 10 euro, deci, reprezintă la nemţi nu 25% din salariul minim net, ci 1 (unu) %!

Patru zile mai târziu, am dat în Adevărul peste ştirea cum că „legea care interzice autostopul a intrat în vigoare (…) începând de ieri”, adică din 8 iunie. Ştiţi cât sunt amenzile pentru cei care „iau autostopişti contra cost sau transportă mărfuri contra cost cu autoturismele personale”? Între 1000 şi 5000 de lei. „Decât”, vorba aia. Şi iar mă aflu direct atins de această aberaţie – ca atâţia alţii în ţara asta, câtă vreme am de mers într-un sat şi de plecat dintr-un sat care n-are la dispoziţie niciun fel de transport în comun organizat: dacă aş fi în imposibilitatea să merg pe jos cei şase km până la Gara Sălişte, ar trebui deci să găsesc pe cineva care să mă ducă gratis. Iar dacă n-aş găsi pe nimeni cu maşină care să-mi ofere gratuit acest serviciu, dar care nici n-ar face-o „contra cost” (vorba aia, de frica sancţiunii între 1000 şi 5000 de lei), nu mi-ar rămâne decât să chem un taxi de la Sibiu, nu? Oricum, nu-s decât 30 km din oraş până-n sat…

Mă opresc aici cu exemplele. E limpede că cifrele amenzilor de pe la noi sunt aberant de mari, dar la fel de limpede e şi faptul că arareori se aplică toate aceste „sancţiuni contravenţionale”, pentru că, nu-i aşa, cei care ar trebui să le aplice sunt şi ei oameni şi-şi dau seama că o amendă de 195 de lei pentru un pensionar care traversează aiurea strada ar putea să-nsemne pentru acesta din urmă, la o adică, jumătate din pensia sa lunară. şi atunci? De ce se fixează astfel de sume aberante? Ce-i în capul decidenţilor parlamentabili, de exemplu, care propun ori votează legi aberante precum cea care interzice autostopul „contra cost” într-o ţară în care există sute sau chiar mii de localităţi rupte de lume?

Răspunsul vă aparţine.

Michael Astner este poet, traducător şi publicist