Caută 
3 MIN
Video
\N
Dacă răul tot a fost făcut, Primăria mai are o soluţie de a drege busuiocul. Să amplaseze bustul lui Păunescu pe platforma de la Fortus, ca un elogiu adus oamenilor muncii şi perioadei de glorie a industriei socialiste.
Geloşi că proiectele liberalului Cristian Adomniţei prind contur fără să aibă nevoie de prea mult timp, pesediştii ieşeni au trecut la atac imediat după dispariţia USL la nivel local. Prima lovitură a vizat cel mai important proiect administrat de Consiliul Judeţean: modernizarea aeroportului internaţional. Pentru că distrugerea proiectului presupune un plan laborios şi costuri de imagine, PSD a ales tactica cea mai facilă. Întârzierea proiectului. Concret, modificarea denumirii aeroportului, care înseamnă schimbarea întregii documentaţii aferente lucrărilor de modernizare. Ce deranjează cel mai mult la acest atac este, însă, lipsa de imaginaţie a pesediştilor. În loc să fi propus ca aeroportul să preia numele unei personalităţi marcante a Iaşilor, aşa cum sunt îndeobşte botezate aeroporturile „pe afară”, PSD a venit cu o recomandare aridă: Moldova. Vezi Doamne, noua titulatură ar oferi „o perspectivă regională” aeroportului şi ar fi „un pilon în cadrul proiectului de recunoaştere a Iaşului drept capitală a Regiunii Nord-Est„. Nu, dragilor. Noua titulatură înseamnă doar lipsă de imaginaţie (şi, în definitiv, de viziune) dublată de explicaţii într-un înfiorător limbaj de lemn. Trebuie spus că printr-o situaţie oarecum similară a trecut recent şi Aeroportul din Cluj. Cel puţin, dezbaterile din CJ au fost la fel de aprinse. Cu două diferenţe majore. Pe masa consilierilor au stat toate opţiunile posibile de redenumire a Aeroportului, unele mai ciudate ca altele, iar dezbaterea s-a tranşat printr-un sondaj de opinie realizat la nivelul comunităţii. Ce abordare mai simplă vreţi?
Al doilea atac al PSD a vizat potenţialul de imagine pe care l-ar obţine Adomniţei dacă ar atrage în municipiul Iaşi, deci „acasă” la Gheorghe Nichita, un investitor important. A fost de ajuns ca liberalul să evoce în CJ posibilitatea amenajării unui parc industrial la Fortus, pentru ca Primăria să-şi aroge imediat proiectul. Explicaţia municipalităţii e rizibilă. Proiectul s-ar fi aflat de mult în planurile Palatului Roznovanu. Dar, ciudat, până la propunerea lui Adomniţei, nimeni nu auzise de el. Pentru a înţelege finalitatea atacului lansat de PSD, trebuie să clarificăm ce înseamnă un parc industrial. În realitate, nimic mai mult decât un maidan racordat la utilităţi. Marii investitori preferă să-şi construiască singuri spaţiile de producţie, de birouri şi de depozitare. Practic, în cazul Fortus, investiţia pentru „ridicarea” parcului s-ar limita la dezafectarea terenului destinat proiectului. Esenţa unui parc industrial constă nu atât în amenajarea unui teren, cât în capacitatea autorităţilor locale de a atrage investitorii. Adică un dialog constant cu mediul de afaceri, o promovarea agresivă pe plan extern şi un lobby politic la Bucureşti, pentru „deturnarea” marilor investiţii. Din acest punct de vedere, Primăria a picat în propria capcană. Adomniţei i-a dat mână liberă să dezvolte parcul industrial de la Fortus, şi a anunţat realizarea unui proiect identic al CJ la Leţcani. Instituţia care atrage primul mare investitor în parohia sa câştigă disputa. Pe locuri, fiţi gata, start!
Ultimul atac lansat de pesedişti urmăreşte îngroparea din faşă a Festivalului Internaţional de Literatură şi Traduceri promovat de CJ. Un atac pe cât de subtil, pe atât de subversiv, care presupune amplasarea unui bust al versificatorului Adrian Păunescu în Parcul Copou. Demersul, susţinut de Prefectură şi Primărie, va izola festivalul pe plan intern şi extern. Puţin probabil ca laureata premiului Nobel pentru literatură, Hertha Muller, să mai calce în oraşul care omagiază „inchiziţia”. Mai grav, simpla evocare a „marelui linguşitor” are darul să compromită mediul intelectual şi cultural ieşean, a cărui reacţie se tot lasă aşteptată. Dacă răul tot a fost făcut, Primăria mai are o soluţie de a drege busuiocul. Să amplaseze bustul lui Păunescu pe platforma de la Fortus, ca un elogiu adus oamenilor muncii şi perioadei de glorie a industriei socialiste.
