Al patrulea

Relaţia cu „sistemul” va rămâne principalul criteriu după care preşedinţii României vor fi judecaţi de istorie. Dar sentinţele vor conta doar atâta vreme cât efectele comunismului vor fi încă suficient de vizibile. Probabil preţ de încă o generaţie.

Primul preşedinte postdecembrist, Ion Iliescu, a perpetuat sistemul comunist şi a distrus România a doua oară. Reactivând toate lichelele PCR, fără de care nu şi-ar fi putut păstra puterea, fostul secretar de partid a ne-a condamnat la o lungă şi dureroasă tranziţie. Cel mai mare hoţ e cel care-i lasă pe ceilalţi să fure, pentru a-i putea manipula cu uşurinţă. Mineriadele şi toate acţiunile de forţă, mult dincolo de lege, declanşate împotriva celor care i se opuneau au dezvăluit un individ ranchiunos şi incapabil să înţeleagă democraţia. În timp, vom descoperi că rolul său în revoluţia din 1989 – cu care se laudă în orice ocazie! – a fost unul negativ. Abia acum asistăm la destructurarea regimului Iliescu! 

Al doilea preşedinte, Emil Constantinescu, a fost înfrânt de sistemul comunist. Privindu-i astăzi echipa cu care s-a aruncat în luptă – Ciuvică, Firea, Ciorbea, Şerbănescu etc., ajunşi cu toţii slugi ale „criptocomuniştilor” – eşecul este explicabil.

PNŢCD (ca partid principal al CDR) nu avea oamenii potriviţi pentru a schimba România. În naivitatea lor prostească, ţărăniştii au crezut că transformarea va veni de la sine. Dezastrul care a urmat după victoria în alegeri a CDR ne-a demonstrat că, în condiţiile unei infecţii puternice, ai nevoie de antibiotice pe măsură şi nu de Ţïgarete! Totuşi, Constantinescu a pornit lupta anticorupţie, dar succesele au fost nesemnificative. Azi, la braţ cu Iliescu şi în gând cu Dan Voiculescu, fostul şef de stat deplânge absenţa unui veritabil proces împotriva comunismului!

Al treilea preşedinte, Traian Băsescu, a învins sistemul, dar l-a lăsat să trăiască. Uneori, chiar bine. În destule cazuri, l-a folosit în interesul propriului partid sau în folosul câtorva apropiaţi. Impostorii cu care PD şi mai apoi PDL au ieşit la rampă pentru a reforma România au furat pe rupte. Singurul merit consistent al lui Băsescu este acela de a fi acordat libertate totală Justiţiei, iar arestarea lui Năstase poate fi considerat momentul de cotitură al luptei anticorupţie. Să reţinem, pentru dezbaterile de mai târziu, anul 2012! Fire dificilă şi recalcitrantă, Băsescu a stârnit nedumerire, ca şi nenumărate antipatii. Pe de altă parte, dovedindu-se un politician curajos şi bun vorbitor, şi-a atras destui admiratori, chiar dintre „boierii spiritului”. Acum bea bere!

Prin urmare, celui de-al patrulea preşedinte postdecembrist, lui Klaus Iohannis, nu-i mai rămâne altceva de făcut decât să distrugă definitiv sistemul. Va avea succes doar dacă va încuraja Justiţia să-şi îndeplinească misiunea şi va forţa modernizarea clasei politice, începând chiar cu PNL. De aceea, important este ca Iohannis să înţeleagă că a fost votat nu pentru a-i revedea pe Blaga, pe Predoiu, pe Antonescu etc. în fruntea ţării, ci pentru a uita de ei.

Publicitate și alte recomandări video