Altă întrebare

E greu, foarte greu să nu te implici, să nu te inflamezi de orice parte ai fi. Atunci când apele sunt tulburi, ca acum… Să nu te laşi atras în vâltoarea gândurilor de toate culorile. Fiindcă sunt atâtea idei care străpung aerul, încât e imposibil ca măcar unele dintre ele să nu te atingă şi pe tine, să nu te rănească şi să nu te revolte. E imposibil să fii indiferent. N-am auzit niciodată de atâtea certuri în familie din cauze politice ca în zilele astea. Ce dovadă mai clară vrem că România e scindată?!…

E război, iar în acest război ambele tabere vor victoria totală cu orice preţ. În modul cel mai pur egoist posibil. Şi nedrept. Cei din Piaţa Victoriei vor de la bun început, chiar dacă nu e declarat pe faţă, să cadă nu doar ordonanţa, nu doar guvernul, ci PSD-ul în toată structura lui. Chiar dacă a câştigat alegerile zdrobitor. Iar cea de-a doua tabără vrea să facă tot ce îi trece prin cap, cu încrederea dobândită în alegeri fără a mai ţine cont de "restul” populaţiei: să se protejeze pe ei, să protejeze pe viitorii ca ei, să îşi asigure continuitatea, un trai liniştit şi fără griji la cârma ţării etc. Motivul Ordonanţei 13 a fost doar scânteia, ceva în genul asasinatului de la Sarajevo care a declanşat izbucnirea Primului Război Mondial.

Ceea ce este ciudat e că deşi primii vor ca ultimul să cadă, ei nu au ce pune în loc. Alţii nu ai de unde să iei. Pentru că şi celelalte "oferte” sunt la fel, nu? Şi atunci ce verigă lipseşte ca ideea să aibă sens?… Răspunsul este "înţelegerea majorităţii”…

Majoritatea e foarte greu de înţeles, de asimilat. Pentru unii este chiar imposibil. Pentru că are în ea dreptate, dar, mai ales, nedreptate. "Câştigătorul ia tot”… Ştiţi cântecul.

Abia au avut loc alegerile şi cele locale, şi parlamentare, populaţia a decis, a fost un semn destul de clar, adică mai clar de atâta nu se poate. Aşadar, nu există nicio scuză pentru cei care nu au votat să spună acum că voiau să voteze cu ceilalţi. Ghinionul lor… Şi e nedrept… Logic vorbind, cei înfrânţi ar fi trebuit să aştepte 4 ani. Dar nu o fac, încearcă să înşele democraţia. Ceea ce nu e bine. Şi ar fi în van oricum. Pentru că, aş pune pariu, dacă s-ar vota din nou şi ar veni 80% dintre alegători la vot, tot PSD-ul ar câştiga pentru că sunt cu adevărat majoritari. Poate n-ar face-o cu o diferenţă atât de mare, dar tot ar face-o. Eu vorbesc în cunoştinţă de cauză, direct implicat în alegeri, în urma cărora mi-ar fi convenit să fie mai puţini aleşi din PSD, dar din păcate aşa a fost să fie şi nimic nu mai poate schimba acest lucru până data viitoare. Nu pot să uit niciodată purcoiul de voturi ale lor în comparaţie cu restul care erau ca nişte firimituri de neglijat… În fine.

De cealaltă parte cei de la guvernare încearcă să fie la fel de absurzi comportându-se dictatorial. Încrederea în ei a devenit atât de mare, încât se consideră cu totul lipsiţi de adversari. Ceea ce e, din nou, nedrept.

De aici revolta şi ideea firească oarecum, dar care mă intrigă, anume că se vrea schimbarea tuturor politicienilor, a clasei politice, a întregului sistem politic din România… Ceea ce este o imposibiliate. Este o împuşcătură în cer. Aşa ceva, cel puţin în democraţie, nu se poate dintr-o mulţime de motive. Principalul fiind acela că politicienii sunt copia fidelă a cetăţenilor, sunt reprezentanţii lor perfecţi. Nici mai mult nici mai puţin. PSD-ul ne reprezintă pe toţi! Un protestatar "victorian” m-ar înjura după afirmaţia asta, fiindcă s-ar simţi jignit, dar fără să înţeleagă faptul că politicienii aceştia nu apar din pământ din piatră seacă, ci direct din popor. Şşi nu sunt "aceiaşi” aşa cum se zice prin lozinci, ci sunt "întocmai la fel precum cei dinainte”! Iar asta nu e o coincidenţă, e ceva absolut normal. Politicienii aceştia se vor schimba doar odată cu schimbarea majorităţii populaţiei. Nici mai devreme, nici mai târziu.

Nimic nu se face dintr-odată în democraţie. Dacă, prin absurd să spunem, s-ar reuşi "resetarea” forţată a clasei politice, acest lucru va fi în neconcordanţă cu realitatea din teren, iar în foarte scurt timp aceasta va reveni la normalitate, adică exact în punctul din care a plecat.

Fiindcă majoritatea decide în tot şi în toate. Trebuie înţeles şi asimilat acest lucru. Chiar dacă intelectualitatea, elita e cu mult peste ea, ca întotdeauna, nu o va putea schimba dintr-odată, ci va fi doar un factor continuu de tatonare şi stimulare.

O schimbare drastică, în pofida majorităţii, sunt dictaturile care nu reprezintă întocmai poporul. De aceea ele pot fi deasupra nivelului poporului sau sub nivelul lui. O dictatură a intelectualilor, de exemplu, ar fi una deasupra poporului, pe când una a ţăranilor, sub nivelul lui.

Şi când vorbesc de dictatură nu mă refer neapărat la un singur om sau la un singur grup de oameni, ci chiar la o dictatură a poporului, adică atunci când acesta conduce după capul lui, iar politicienii nu ştiu să îl ţină în frâu şi să îl reprezinte aşa cum ar trebui. Pentru că, am mai spus-o, poporul singur e absurd, instabil şi de necontrolat. El nu poate conduce o ţară. Conducătorii trebuie să fie un grup mic de oameni, cât mai mic. Aş sugera, în acest sens, ca deziderat de maximă importanţă reducerea numărului de parlamentari. Prea mulţi parlamentari strică, fraţilor, chiar strică!!!

Deci, dacă, să spunem, cei din Piaţa Victoriei ar câştiga şi ar schimba cu totul clasa politică înlocuind-o cu una formată din oameni numai dintre ai lor, pentru restul populaţiei ei vor reprezenta o dictatură şi nu o democraţie. Pentru că în democraţie conducătorii reprezintă doar MAJORITATEA!!! Iar România pe care o văd şi o ştiu eu de azi nu este a oamenilor care vorbesc şi scriu corect, lasă curat în urmă lor, ştiu limba engleză foarte bine, au un simţ al umorului fin, nu sunt violenţi, îşi educă progeniturile în spirit civic, sunt corecţi şi respectă legea, ci a celor care nu fac niciunul dintre lucrurile astea. Ei sunt majoritatea şi, logic, ei ne reprezintă acum. Peste câţiva ani poate nu vor mai fi, dar acum sunt. Lupta pentru schimbare nu se dă în stradă, cu lozinci, trompete şi cartoane, ci în fiecare zi şi loc, în lupta corp la corp, la baionetă!…

Da, demonstraţiile sunt bune, arată că poporul este viu, că participă la viaţa politică, reacţionează şi nu se lasă neglijat, în afara alegerilor, pentru că alegerile nu sunt singura modalitate de contact între politicieni şi popor. În rest, ce să zic, e fain, e mişto, e distractiv, întâlnire cu prieteni, caterincă. Dar nimic mai mult. Şi chiar dacă s-ar reuşi o răsturnare de situaţie, nu ar fi corect. Dorinţa aprigă a mea şi a multor altora de a se schimba ceva rămâne doar deziderat şi nimic mai mult.

Aşadar, propun soluţia pe care o adopt eu: până ce politicienii mă vor reprezenta şi pe mine într-un final, mă consider un exilat în propria ţară. În felul ăsta nici nu trebuie să mai plec în străinătate, şi am şi familia cu prietenii lângă mine. Simplu.

Altă întrebare…

Briscan Zara este scriitor şi publicist