Anca Preda versus Partidul Comuniştilor

Mai mulţi amici din presă mi s-au plâns că asistăm la cea mai anostă campanie electorală de la FSN încoace. Nu prea îi iau în serios, la fel se plângeau şi în noiembrie 2014, şi în iunie 2012, şi în mai 2008… Dar, până la un punct, le împărătăşesc frustrarea. Există o senzaţie acută printre cei mai familiarizaţi cu politica locală că jocurile sunt făcute. Că asistăm la un meci amical, în care, cu puţine excepţii, competitorii îşi menajează resursele pentru turnirul ce va să vie prin toamnă. Chiar şi aşa, rămân suficiente întrebări care îşi vor găsi răspunsul abia în a doua săptămână de vară. Unele dintre ele, poate la fel de relevante pentru “sistem”, ca lupta pentru Roznovanu. Pe rând, cu punct de la capăt.

1. Cine va câştiga competiţia internă din PSD pe municipiu? Taberele se cunosc. Mihai Chirica – a se citi Sorin Iacoban – la oraş, Cristian Stanciu, şi la ţară, şi la oraş. Se ştie, electoratul social-democrat votează îndeobşte stema, fiind mai puţin interesat de jocurile interne de putere. Tocmai de aceea, o diferenţă de 3-4% între echipa de consilieri locali şi cea de consilieri judeţeni ai PSD la votul pe municipiu, indiferent în favoare cui, ne va indica cine se bucură de mai multă susţinere în nucleul dur al partidului. Pe scurt, cine va fi jupânul în PSD după 5 iunie? Iacoban sau Stanciu?

2. Cine va câştiga competiţia internă din PNL pe municipiu? Aici taberele nu sunt atât de clar definite şi, aparent, nici pe poziţii ireconcilibile. Pe de o parte, Marius Bodea, înconjurat de persoane apropiate, mai puţin familiare publicului larg, de partea cealaltă, Dumitru Oprea, în fruntea unui mix de “clasici” din PNL şi PDL. La prima vedere, ultimii par să aibă un uşor avantaj. Spre deosebire de pesedişti, electoratul liberal e ceva mai sofisticat şi îşi cântăreşte mai atent votul. Dacă la PSD aproape orice vot pentru Gheorghe Nichita, pardon, Mihai Chirica, ajunge automat la partid, Bodea s-ar putea să aibă o surpriză. Să obţină mult mai multe voturi la Primărie decât lista pe care o propune la CL. Vezi continuarea explicaţiei mai jos.

3. Adică aici. Câte procente/ voturi va obţine Andrei Postolache la Consiliul Local? De ce la CL şi nu la Primărie? Pentru că, îi place sau nu, se adresează, în mare parte, aceluiaşi electorat liberal menţionat mai sus. Un electorat mai exigent cu partidul pe care-l simpatizează, mai scârbit de "sistem", mai dornic să experimenteze, dar în acelaşi timp suficient de matur să înţeleagă votul util. Cu alte cuvinte, Postolache va “mânca” binişor din votul liberal la CL, fără să zgârie semnificativ potenţialul candidatului PNL la Primărie. E marele neajuns al unui sistem cu un singur tur de scrutin. Un singur vot, un singur glonţ pe ţeavă. Revenind la explicaţia promisă mai sus, cum “Pentru Iaşi” nu a propus liste proprii la CJ, e de anticipat că tabăra Oprea să câştige competiţia internă din PNL pe municipiu.

4. Cine va câştiga competiţia outsiderilor? Şi de aici un şir lung de întrebări. Se va impune ALDE ca a treia forţă politică în Iaşi? Câţi “băsişti” pur sânge mai trăiesc prin judeţ? Va fi acest scrutin cântecul de lebădă al UNPR sau, din contră, scorul Cameliei Bogdănici va fi marea surpriză a alegerilor? Va obţine Viorel Blăjuţ suficiente voturi cât să se certifice actor politic relevant pe plan local? Va primi independenta Anca Preda mai multe voturi decât Partidul Comuniştilor – aşa, ca o ruptură simbolică de trecut? Cu sau fără un miracol în lupta pentru Palatul Roznovanu, după 5 iunie vom avea o imagine mai nuanţată asupra modului în care se raportează ieşenii la viitor.