Astăzi se bat nucile şi poate începe culesul viei. Este Înălţarea Sfintei Cruci

Creştinii ortodocşi sărbătoresc astăzi Înălţarea Sfintei Cruci, cea mai veche sărbătoare creştină în care este amintită crucea pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos. Aceasta datează încă din anul 335 d.H. şi marchează în calendar două momente. Primul dintre acestea este descoperirea crucii de către episcopul Macarie al Ieru­salimului, pe 14 septembrie 335 d.H., şi înălţarea ei în faţa poporului. Al doilea moment are loc în anul 629, când împăratul Bizantin Heraclius a recuperat-o de la perşi şi a depus-o în Biserica Sfântului Mormânt din Ierusalim.

Descope­rirea sa este legată atât de episco­pul Macarie, cât şi de Sfânta împă­răteasă Elena, care a poruncit ca această cruce să fie găsită. În urma căutărilor, pe muntele Golgota nu s-a găsit doar o singură cruce, ci trei. Pentru ca să se poată găsi care dintre ele este cea pe care a fost răstignit Mântuitorul, episocopul Macarie a dispus ca toate cele trei cruci să fie atinse de o femeie moartă. Cărţile sfinte spun că aceasta a înviat în momentul în care a fost atinsă cu cea pe care a fost răstignit Iisus Hristos.

Înăl­ţarea Sfintei Cruci este cea de-a doua mare sărbătoare a anului bi­sericesc, care a început la 1 septembrie, şi se serbează prin post.

De obicei, în popor este păstrat obiceiul ca începând cu această sărbătoare să se culeagă şi viile şi să se bată nucile, iar preoţii sfinţesc de regulă via şi butoaiele cu vin. Tot astăzi se adună ramurile de alun din pădure pentru că este crezut că ele prind puteri speciale în această zi, putând fi de ajutor fântânarilor care caută apă sub pământ. Nu se mănâncă fructe care au seminţele în forma unei cruci, nuci sau usturoi, dar nici pepeni sau prune. În cazul în care cocorii se pregătesc să plece în ţările calde de Ziua Crucii, este considerat a fi semnul unui an cu vreme rece, iar dacă plouă şi tună, se crede că toamna care va urma va fi lungă.