Caută 
3 MIN
* Între creştinii ortodocşi se poate spune, pe drept cuvânt, că am intrat pe ultima linie dreaptă: sâmbăta asta sunt Floriile, aşadar, după încă o săptămână, cu toţii vom sărbători Paştele. Asta înseamnă că, la fel ca în fiecare an, dreptcredincioşii vor merge la Înviere, apoi se vor întoarce spre case cu lumânări aprinse în mâini, le vor stinge de tocurile uşilor (atenţie, dragi cititori: deci, de tocurile uşilor, nu de tocurile de la încălţările doamnelor, indiferent cât aţi consumat în prealabil!), apoi se vor înfige la masă, să ciocnească ouă roşii, să mănânce miel sub multele sale forme de prezentare şi să bea vin. Mulţi sunt de părere că multe sortimente de vin sunt falsuri şi că în sticlele cu etichete pretenţioase nici nu s-ar afla, de fapt, vinul descris în cuvinte meşteşugite pe eticheta mai mică, de pe verso; puţini şi-au pus şi întrebarea dacă mieii de pe piaţă sunt adevăraţi sau falsuri. Ne-am interesat şi, pe ultima sută de metri, am mai aflat una, alta. Ne aflăm la o stână, aflată în plină ciobănie, şi stăm de vorbă cu baciul…
– Numele meu de familie e Baciu, sunt baciul Baciu, mai exact. Dacă nu credeţi, vă arăt şi buletinul. Iar angajaţii mei de la stână, ciobanii, sunt cinci fraţi: numele lor de familie e Ciobanu…
– Sunt scumpi mieii, anul ăsta?
– Scumpi şi drăgălaşi, uitaţi-vă la ei, cât de frumos zburdă! Aaaa, scumpi de preţ voiaţi să spuneţi? Ce mai e ieftin şi de calitate, în ziua de azi? La noi, la stână, nu e ca prin magazinele de la oraş, să avem miei chinezeşti sau făcuţi pe vapor şi să se strice din prima zi, să se scămoşeze la prima purtare, să le iasă vopseaua!
– Sunt, cum ar veni, miei originali, strămoşeşti, nu?
– Miei strămoşeşti, crescuţi cu iarbă, nu falşi, cu prafuri, chimicale, coloranţi!
– Citeam în presă că mieii cei mai ieftini sunt cei comandaţi pe Internet: aşa o fi?
– Dacă vrei matale să iei ţeapă, n-ai decît să comanzi şi berbec şi măgar on-line, să vezi ce-ţi vine acasă, în pachet! Pozele sunt frumoase, însă sunt luate de pe site-urile străine, cu mieluţe fotomodele. Am eu un văr mai fraier, care, tot aşa, pe la începutul lunii, a comandat miel on-line şi i-a venit după două săptămâni…
– Nu era miel în cutie?
– După două săptămâni, plus că se mai şi încălzise, numai a miel nu semăna! M-a chemat pe mine, ca specialist, să văd dacă recunosc ceva. Mi-am dat seama cu greu după dinţi şi copite, care mai rămăseseră întregi…
– Deci nu merge cu site, spuneţi!
– Site doar de prezentare, aşa da! Avem şi noi catalog de prezentare, dar clientul vine, vede, pipăie, ascultă cu urechile lui că behăie şi nu latră, cum s-a întâmplat la concurenţă, nu dau nume, îl notează cu marker pe lână, apoi vine să întocmim actele, timp în care specialiştii noştri îi tranşează exemplarul ales şi i-l pregătesc, să fie numai bun de luat în portbagaj…
– Iar dumneavoastră asta faceţi, nu?
– Dacă opriţi reportofonul, vă spun!
– L-am oprit, gata!
– Deci, noi folosim marker care se duce cu spirt, că e păcat să tăiem mieii folosiţi pentru prezentare, fiind cei mai frumoşi, un fel de mieluţi de test drive! Chiar ne ataşăm de ei, cum să-i dăm clientului?
– Ce-i daţi omului, totuşi?
– Pentru asta nu mai merge cu oprit reportofonul: dacă vă spun, va trebui să vă asomez şi să vă ucid!
