Băăă, mai opriţi-vă!!

Ultimii patru ani au consacrat Parlamentul drept o instituţie ruptă de realităţile şi de necesităţile cotidiene ale românilor. Nici înainte de 2012 n-a fost de partea lor, dar de atunci s-a transformat într-un fel de club exclusivist, un fond mutual închis. A devenit o obişnuinţă ca maşina de legi a României, una dintre cele trei puteri – poate chiar cea mai importantă – ale statului, să se remarce ori prin boacănele pe care le fac prea numeroşii ei membri, ori prin privilegiile pe care şi le votează cu ambele mâini.Dintre isprăvi, cele care ajung să fie cunoscute îi fac să cadă ca popicele în faţa justiţiei – dar nu neapărat şi din fotoliile pe care le ocupă. Aşa se explică de ce noul Cod penal a fost adoptat cu mare greutate (în timpul guvernării Boc), deşi legea este mult mai blândă şi mai îngăduitoare cu infractorii decât înainte.

Ca primă reacţie după adoptare, aleşii au încercat să se ascundă mai bine în spatele imunităţii (chiar la începutul guvernării Ponta). Au fost două tentative eşuate, după care au propus ca parlamentarul să nu mai fie tratat ca un funcţionar public şi astfel măcar de DNA să scape, dacă nu de toate parchetele. Nici asta n-a mers, dar – culmea nesimţirii – un proiect de lege proaspăt conceput cere astăzi ca aleşii care au izbutit să ducă la capăt un mandat şi au reuşit să-şi tragă şi o diplomă, fie ea şi de „Spiru Haret”, să fie răsplătiţi pe gratis cu calitatea de înalt funcţionar public.

Cu exact patru luni în urmă, când tragedia de la „Colectiv” încă ardea sufletele românilor, nu vedeai ţipenie de parlamentar în public. Toţi erau ascunşi sau camuflaţi în uşi de biserică. Nici 40 de zile n-au trecut şi au şi scos nasul ca să-şi administreze pomana pensiilor speciale. Actul normativ, promulgat fără ezitare de tot mai controversatul preşedinte Iohannis, este un fel de recunoaştere pentru legile proaste, incomplete sau contradictorii pe care deloc onoraţii parlamentari au trudit să le facă doar ca să aibă ce modifica ulterior la ele. Acum însă, naşii partidelor se confruntă cu rebeliunea primarilor, care şi ei vor pensii speciale pentru „binele” făcut atâtor comunităţi. Legea prin care aceiaşi aleşi au vrut să-i mituiască în pragul alegerilor a căzut la Curtea Constituţională, de bună ce era.

Asta înseamnă că trebuie doar un pic modificată. Prevăzători, senatorii au „copt” deja altă lege dubioasă – cea care scuteşte partidele politice de executare silită în timpul campaniilor electorale. Până acum, PSD şi PNL (plus PDL) au acumulat datorii de peste 50 de milioane de lei, iar „iertarea” vine pe fondul unei alte executări cu cântec – cea a unor imobile care aparţineau lui Dan Voiculescu, şi el beneficiar al unei clemenţe de care nu orice român găsit dator se bucură.

Ca să nu se lase mai prejos, şeful statului a semnat nu unul, ci două decrete prin care a dat şi el nişte pensii speciale la vreo 2600 de oameni. Cele două liste cuprind numele „luptătorilor cu rol determinant” aleşi din rândul categoriei de revoluţionari. Oricine consultă cele două liste (afişate pe pagina de internet a Administraţiei Prezidenţiale) poate constata că parlamentari şi interlopi s-au strecurat laolaltă – cine se aseamănă se adună, nu-i aşa? – în spatele celor puţini care merită cu adevărat recunoştinţa poporului.

Cu toate aceste exemple, întrebarea este: acum, că au ridicat furtul la rang de lege, se vor mai vor opri din furat? Presupunând că ar veni o clasă politică 100% nouă, ar trebui schimbat complet şi sistemul legislativ pe care şi l-au construit cu atâta migală politicienii ultimilor 26 de ani. Pare o misiune de-a dreptul imposibilă să se bage cineva la rânit scena politică românească. O face justiţia de mai bine de zece ani încoace şi, după cum vedem cu toţii, nu mai pridideşte.