Cât de sigure sunt izolaţiile cu polistiren? Tragedia de la Londra se poate repeta la Iaşi

Polistirenul este una dintre variantele cele mai agreate de către români atunci când vine vorba de izolat locuinţa la exterior, fiind relativ uşor de montat şi ieftin de achiziţionat. Puţini sunt însă cei care ştiu că, dacă nu este ales cu grijă gradul de ignifugare sau dacă plăcile de polistiren sunt montate incorect, atunci orice incendiu se poate extinde cu repeziciune. La o simplă căutare pe internet putem vedea că cele mai ieftine oferte pornesc de la 16 sau 17 lei pentru un metru pătrat de polistiren cu grosimea de 10 centimetri, iar toate ofertele specifică faptul că aceste materiale sunt „ignifugate“.

Producătorii afirmă că nu este nici un pericol

„Proprietarii şi, în general, asociaţiile de proprietari, nu trebuie să se îngrijoreze pe tema inflamabilităţii sau combus­tibilităţii lucrărilor de termoizolaţie, pentru că orice produs organic arde, însă există nişte substanţe de ignifugare care au fost aplicate pe polistirenul expandat, în formă de materie primă – pe acele biluţe de stiren. Deci efectele se produc şi asupra materialului finit, asupra plăcilor de polistiren care ajung ulterior pe faţade. Ceea ce este foarte important este că acel material a fost tratat, nu există riscul de incendiu, însă este nevoie de mână de lucru calificată la lucrările de termoizolaţie şi există programe care au început deja să instruiască montatorii de suprafeţe opace pentru termoizolare. Nu este suficient să fie aplicat acel adeziv, acea substanţă de lipire, doar în anumite zone centrale ale plăcii de polistiren, ci este important să fie pe toate laturile, astfel încât flacăra să nu fie pro­pagată“, explică Delia Filip, directorul executiv al Asociaţiei Producătorilor de Polistiren Expandat din România pentru Agerpres.

„Toate spumele poliuretanice sau de polistiren transmit focul“

Specialişti ieşeni în domeniu o contrazic însă pe reprezentanta poducătorilor de polistiren în ceea ce priveşte pericolul pe care îl constituie aceste izolaţii pentru locatarii caselor, dar mai ales ale blocurilor. „Polis­tirenul este un material eficient, dar aici intră mai multe probleme. În primul rând este gradul de transmitere a focului. Ele nu ard, dar transmit focul foarte tare. Dacă aţi văzut ce s-a întâmplat în Anglia şi acolo a fost vorba de materiale care propagă focul. Toate spumele poliuretanice sau de polistiren transmit focul. Există mai multe prevederi şi sunt şi câteva teze de doctorat pe această temă. Astfel, la aceste tipuri de izolaţii trebuie făcute nişte zone de întrerupere a transmiterii focului pe faţade şi care trebuie realizate din materiale rezistente la incendiu. Un exemplu este vata minerală bazaltică“, explică conf. univ. dr. ing. Maricica Vasilache de la Facultatea de Cons­trucţii şi Instalaţii din cadrul Universităţii Tehnice „Gheorge Asachi“ din Iaşi (TUIAŞI).

La clădirile înalte, normele nu permit utilizarea polistirenului

Prin urmare, chiar dacă conform producătorilor de polistiren doar plăcile şi ma­terialele aduse din Asia înainte de 2012 aveau probleme în ceea ce priveşte gradul de inflamabilitate, iar actualul produs respectă normele impuse de Uniunea Europeană, aceste plăci sunt destinate numai unei categorii de clădiri, iar cele foarte înalte izolate cu aceste materiale se expun la un risc foarte mare. „Normativul este foarte clar în privinţa izolaţiilor. Se spe­cifică faptul că se pune în dreptul planşeelor şi în jurul golurilor de tâm­plărie, iar la clădirile înalte nu este permisă utilizarea polistirenului sau poliuretanului sau alte materiale care pot transmite focul. Acolo începem să punem doar plăci de vată minerală rigidă“, continuă Maricica Vasilache. Astfel, substanţa „de ignifugare“ de care vorbesc producătorii este doar «o frecţie la un picior de lemn». „Dacă aţi observat iarna, când în zonele de munte apar incendii, luând foc aco­pe­rişul, nu doar lemnul este motivul pentru care se extinde focul atât de repede. Ard şi de la faptul că izolaţia în acoperiş a fost făcută cu polistiren sau cu vată. Şi la noi blocurile turn izolate cu polistiren sunt un pericol pentru că nu sunt luate măsuri aşa cum trebuie, luarea unor măsuri de protecţie crescând costul izolării, iar lumea spune că «lasă că pun aşa, nu are cum să mi se întâmple mie». De fapt este însă un risc asumat care bate spre inconştienţă“, completează Maricica Vasilache.

Marea problemă, „anvelopări“ fără proiect sau aviz

Profesorul universitar doctor inginer Dan Diaconu, de asemenea cadru didactic la Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din cadrul TUIAŞI, specializat în ceea ce priveşte normele pe care trebuie să le respecte clădirile pentru prevenire incendiilor, fiind şi coordonator privind pregătirea în domeniul protecţiei civile a studenţilor, atrage atenţia cu privire la utilizarea mate­rialelor care nu respectă normele securităţii la incendiu. „Problema la noi este tocmai utilizarea materialelor care nu respectă prevederile referitoare la securitatea la in­cendiu. De asmenea, dacă cineva a verificat această chestiune la montaj sau dacă montajul s-a făcut după proiect. Dacă nu este respectat un proiect atunci se poate ajunge ca în cazul «Colectiv». Nu este o problemă legată de proiectare, ci una de urmărire a lucrărilor de construcţii, dacă sunt făcute legal, cu proiect, în care ai specificate caracteristicile, şi apoi să urmăreşti dacă proiectul a fost corect aplicat“, a declarat Dan Diaconu. 

Nimeni nu urmăreşte lucrările

În ceea ce priveşte extinderea focului la nivelul faţadelor, o modalitate de prevenţie, dacă se izolează cu polistiren sau alte mate­riale inflamabile, sunt acele punţi sau bariere ignifuge, care încă se află în cer­cetare. Astfel, în acest moment, metoda barierelor ignifuge la nivelul faţadei nu este folosită, iar multe dintre lucrări de izolare a faţadelor nu au fost urmărite în timpul şi după realizarea lucrărilor. „Marea problemă este că lucrările nu sunt urmărite. Multe dintre faţade sunt făcute la mica înţelegere între şeful de scară sau de bloc şi echipa care a venit să facă lucrarea, fără proiect, fără nimic. Nici o verificare a materialelor care s-au introdus sau dacă respectă regulile de proiectare. Aici este problema. Ar trebui un proiect de verificare a tuturor faţadelor care s-au izolat, pentru a vedea dacă materialele utilizate se încadrează în normele legii, iar ceea ce s-a întâmplat în Anglia ar trebui să fie şi pentru noi o atenţionare“, a concluzionat Dan Diaconu.