Caută 
4 MIN
CSMS Iaşi a remizat miercuri, pe stadionul “Emil Alexandrescu”, 2-2 în derbiul seriei, cu Rapid Bucureşti, cursa ieşenilor spre promovare cunoscând astfel o nouă piedică. Dacă rezultatul a fost sub aşteptări, calitatea jocului, incomparabil mai bună faţă de cele văzute până acum, a mulţumit aproape pe toată lumea. Cadrul general, evoluţia deschisă şi calitatea tehnică a oaspeţilor, superioară altor echipe, suflul proaspăt etalat de ieşeni, multitudinea fazelor de poartă, au fost doar câteva dintre ingredientele unei partide care s-a situat, spectacular vorbind, pe la mijlocul partidelor de primă ligă. În cele ce urmează, am încercat să identificăm şi să explicăm cinci dintre cheile partidei.
1. De ce a făcut Iaşul cel mai bun joc ofensiv din acest sezon?
Când înscrii de două ori şi ai alte câteva ocazii importante în faţa liderului, e limpede că randamentul ofensiv poate fi apreciat, mai ales dacă se face comparaţie cu alte partide. S-a obţinut acest lucru în primul rând pentru că atacanţii Dobre şi Herghelegiu au fost cei mai buni jucători ai Iaşului, ambii etalând o poftă de joc remarcabilă. Nu trebuie trecut cu vederea însă şi că zona centrală a Rapidului a fost extrem de permisivă. Stoperii Tînc şi Lung au fost foarte uşor de depăşit (fapt care a ieşit în evidenţă la ambele goluri), iar mijlocaşii centrali Selagea şi Iacob – copleşiţi de miză. CSMS ar fi putut obţine şi mai multe dacă flancul drept, unde era o pâine de mâncat, în condiţiile în care Pancu făcea rar faza defensivă iar N. Vasile a etalat multe ezitări, era mai incisiv, ori dacă Plopeanu, ezitantul înlocuitor al portarului titular al giuleştenilor, Drăghia (suspendat), era încercat cu şuturi de la distanţă, mai ales că Iaşul are destui jucători care excelează la acest capitol, Mihalache ori Ţigănaşu fiind două dintre exemple.
2. De ce şi-a creat Rapid aşa de multe ocazii?
În primul rând pentru că jocul defensiv al CSMS a fost la pământ, mai ales în primul act, când oaspeţii au avut cifrele net de partea lor: 8-3 la şuturi, 5-2 la încercări cadrate, 3-0 la ocazii mari de gol. Principala vină pentru acest lucru o poartă fundaşii: Voicu a fost ezitant, Creţu şi Avrămia s-au trezit după odihnă, doar Ţigănaşu s-a descurcat onorabil, el având şi un raport ofensiv bun. Nici “protecţia” mijlocului nu a fost eficientă, jocul defensiv al mijlocaşilor ieşeni fiind modest.
3. De ce a înscris Rapid (doar) de două ori?
Aici se poate nuanţa: “doar de două ori” sau “de două ori”. Doar de două ori pentru că lipsa de experienţă la finalizare a giuleştenilor s-a simţit din plin în prima repriză, iar bara a ajutat Iaşul în minutul 84. Au înscris de două ori, pentru că şuturile lui Pancu vin din altă galaxie. Liderul oaspeţilor are o tehnică specială de lovire a balonului, ce induce acestuia traiectorii imprevizibile (aşa cum s-a întâmplat la golul doi), sau creşteri a vitezei balonului în aer, ca la prima reuşită, fapt care provoacă frisoane oricărui portar. De două ori şi pentru că Miron nu a prins o zi fericită, problemele pe care acesta le are atunci când are de parat şuturi de la distanţă fiind confirmate miercuri.
4. De ce o echipă care a jucat acasă şi care conţine mulţi fotbalişti cu experienţă a fost dominată în multe momente de o trupă crudă, cu doar doi jucători rutinaţi, Pancu şi Voicu, confruntată şi cu grave probleme financiare?
Tocmai din cauza faptului că jucătorii experimentaţi ai Iaşului, grupaţi în linia mediană, au rulat sub aşteptări. Olah a fost modest, Onofraş, repoziţionat în banda stângă, la fel, Bădescu a avut rare momente în care a arătat că e pe teren, doar Mihalache a mai mişcat ceva, prin pasele pe care le-a dat, în special “decisiva” de la primul gol. Randamentul liniei mediane, care a păcătuit şi în fază ofensivă şi în defensivă, nereuşindu-se închiderea culoarelor şi, mai ales, anihilarea fac-totumului oaspeţilor, Pancu, este cu atât mai surprinzător cu cât adversarii, cu excepţia căpitanului lor de echipă, nu aveau o calitate deosebită.
5. Ce a adus Lăcătuş?
În condiţiile în care mulţi jucători ieşeni au rulat sub randamentul aşteptat, evoluţia bună de ansamblu a echipei poate fi pusă strict pe tonusul pozitiv apărut la echipă odată cu venirea lui Lăcătuş. Atitudinea, agresivitatea fotbaliştilor ieşeni a fost mult schimbată în bine, lucru la care fostul simbol al Stelei a lucrat de când a venit în Copou. Un alt aspect pozitiv este modul în care antrenorul a gestionat pauza. Echipa a reacţionat după odihnă, când aspectul jocului s-a modificat. CSMS a fost mai sigură în apărare, a avut mai mult timp iniţiativa, s-a impus la capitolul şuturi, 6-5 (3-2 cadrate), a avut mai multe oportunităţi de a înscrie şi a fost ameninţată serios doar la bara lui Ioniţă. Şi schimbările au adus o uşoară notă de prospeţime, din partea lui Petrescu şi Ionescu, nelămurirea fiind legată de neapelarea la cea de-a treia modificare, în condiţiile în care, de exemplu, Novac, care are aptitudini ofensive mai consistente decât Olah şi Mihalache, a rămas nefolosit. Din punct de vedere tactic, noutăţile au fost nu numai apelarea la modulul “4-4-2” ci şi redistribuirea jucătorilor, Ţigănaşu fiind folosit fundaş, iar Onofraş şi, după intrarea lui Petrescu, Bădescu în flancul stâng.
CSMS nu are timp să se gândească prea mult la punctele pierdute cu Rapi, echipa ieşeană urmând să întâlnească mâine, la Suceava, pe Rapid CFR.
