Cine are cota mică: Reghecampf sau Şumudică?

E adevărat că, între meciurile echipelor româneşti de joi, din Europa League, înfruntarea Stelei cu liderul Ligii a II-a din Elveţia, FC Zürich,  a avut promovare mai substanţială decât meciul Astrei de la Plzen, în faţa unei formaţii cam de acelaşi nivel, care, însă s-a dovedit ciuca bătăilor în faţa echipelor româneşti aflate în prag de faliment (ploieştenii adevăraţi ştiu de ce)! Motivele sunt destule: este adevărat că în media de Bucale, Steaua e în toate, în cele ce sunt şi-n cele ce mâine vor râde la soare (Gigi Becali ştie de ce!). Apoi, Astra Giurgiu a pornit runda a doua de la cota zero (după două confruntări cu Austria Viena şi AS Roma), în timp ce Steaua, de bine de rău, a scos un punct cu Villarreal. În paranteză, fără pretenţii de “punctul trei”, perspectivele groaznice ale bietului nostru coeficient de ţară au făcut ca meciul de pe Arena Naţională, dintre Steaua şi Juventus Colentina a Elveţiei să fie, vorba spaniolului, “a vida o muerte”! Şi acum, punctul al treilea, care se referă la antrenori: Reghecampf  versus Şumudică. Laurenţiu Aurelian Reghecampf e văzut de mulţi viitorul şi necesarul antrenor al naţionalei şi pentru acest scop nobil dă din şuviţe Ana Maria Prodan, posibila viitoare prezidenta  la FRF (Dumnezeule!). Cu “lady Mop-Hair” în locul ageamiului Burleanu, locul binemeritat al lui Reghe este ca şi adjudecat. De partea cealaltă cine se iţeşte: Marius Ninel Şumudică, cel fără cognomen de imperator, ci cu unul de copil răsgâiat, la care singurul adjectiv feminin cu care rimează este “mică”: echipă mică, renumeraţie mică, şansă mică. Şi, în plus, lovit în plin de propria meteahnă, boala pariurilor, speculată eficient de legiunile aureliene. Şi mai sunt şi alte argumente, cu relevanţa lor: Becali se arată în vână financiară, rade tot din Liga I, Niculae de la Astra, de-abia ieşit de la “mititica” (fără legătură cu Şumudică) vrea să închidă prăvălia şi vinde tot. Inclusiv munca lui Şumudică.

Nu e greu de decantat ceea ce a determinat promovarea mediatică redusă, aproape inexistentă, a Astrei, a lui Şumudică şi a meciului de la Plzen. Un motiv ar fi, exclusiv din partea “Ziarului de Iaşi”, atitudinea degajată a antrenorului giurgiuvean în meciul de campionat cu Concordia Chiajna. Un antrenor pe care l-am văzut supărat nevoie mare de năruirea castelelor de nisip pe care şi le-a făcut la Astra, la care năruire, vânzarea lui Alibec la duşmanul de clasă a fost ultima picătură. Un antrenor care, însă, la meciul cu Concordia, se arăta degajat ca la o chermeză pe malul lacului, discutând cu degajare şi vioiciune pe marginea terenului, cu secunzii săi. Un “gambler” pe a cărui fizionomie se citea expresia “les jeux sont faites”. Pentru subsemnatul, acele secvenţe au însemnat falimentul iremediabil al Astrei. Cu scuzele de rigoare, subsemnatul nu a întrezărit faptul că falimentul Astrei nu înseamnă implicit şi falimentul lui Şumudică.

Pentru că, la fel ca Murphy, eroul unui film vechi de război cu genialul Peter O’Toole în rolul principal, Marius Ninel a avut războiul lui. În care nu avea ce pierde. Iar războiul lui Murphy-Şumudică, cel cu şansă mică, înseamnă războiul unul rapidist incurabil cu Steaua, rivala de demult, care i-a cumpărat unul după altul, toţi copiii de suflet de la Giurgiu. Cam la fel s-a petrecut, cu ceva ani în urmă şi cu Unirea Urziceni, dar învingătoarea lui Rangers se transformase deja într-o colonie stelistă. Focusarea presei în joia fotbalistică pe Steaua e explicabilă: o echipă în urcare, prezintă mai mult interes decât una în drum spre desfiinţare. Nu şi pentru Marius Şumudică, un tehnician cu o ambiţie deloc mică. Ambiţia lui Şumudică este de a scoate cu amărâta asta de Astra mai multe puncte decât Steaua, în campania asta de Europa League. Poate pentru suporterii stelişti, a te pune cu măreţul Reghecampf reprezintă o utopie. Nu însă şi pentru antrenorul care a eliminat de două ori, în ani consecutivi, o formaţie cu pedigree european (West Ham United). În plus, Budescu şi Alibec (ce te aşteaptă, Aureliane!), jucători problemă pentru orice antrenor, nu pot fi struniţi şi motivaţi mai bine  decât de catre  săracu’ Ninel. Stăm să ne gândim dacă victoria Astrei la Plzen mai reprezintă o surpriză.

Reghecampf, antrenor cu cotă mare. Şumudică are cotă mică. Oare aşa să fie? Astra a avut, la Plzen, ocazii cât Steaua în patru meciuri. E adevărat, n-avea ce pierde. Reghecampf a sunat retragerea fără torţe, imediat ce a apărut golul ăla, împotriva cursului jocului, înscris de Golubovic. Reghecampf este aşteptat, cerut şi autocerut, în postura de succesor al lui Christoph Daum la echipa naţională. E greu să-mi amintesc vreo propunere sau autopropunere vizavi de o candidatură a lui Şumudică. Până una alta, meciurile din Europa League, dovedesc că Reghecampf “o are mică”.

Publicitate și alte recomandări video