Cine se teme de o nouă suspendare a preşedintelui?

În ciuda declaraţiilor ameninţătoare, nici Ponta, nici Tăriceanu nu vor o nouă suspendare a actualului şef al statului. Doar au fluturat cu vitejie verbală această posibilitate – adresată nu preşedintelui, care nici n-a băgat-o în seamă, ci acelor nostalgici convinşi că la Cotroceni se află sursa tuturor relelor. Suntem în plină campanie electorală ilegală şi orice sughiţ pro sau contra lui Băsescu trebuie lansat fără întârziere, doar-doar o mai face vreo victimă.

Ce ar însemna însă o nouă suspendare? Eliberarea lui Băsescu din restricţiile impuse de funcţia prezidenţială înseamnă automat un adversar mai puternic pentru coaliţia social-democrată şi satelitul ei, Tăriceanu. Scos din biroul prezidenţial, Băsescu nu va mai conduce campania electorală a Elenei Udrea de la Cotroceni – cum adoră cei de la PSD să spună – ci direct din teritoriu, de lângă favorita sa în această cursă. Ar fi cel mai mare coşmar al lui Ponta & Co. E suficient să ne amintim că tentativele de suspendare din 2007 şi 2012 – două experimente ratate de politicieni, dar suportate din banii românilor – nu au avut succes tocmai pentru că Băsescu s-a aflat în campanie electorală. N-a crâcnit nimeni atunci că a mers cu partidul după el (PDL, la vremea aceea), aşa cum i se reproşează acum (pentru PMP).

Bine, bine, dar de ce au vânturat totuşi cei de la PSD şi micul Tăriceanu arma răsuflată a suspendării? Răspunsul e simplu. Doar cuvântul “suspendare” mai are oarece rezonanţă, nu şi faptul în sine. Vorbe, nu fapte – să nu uităm sloganul universal al politicii româneşti din ultimii 25 de ani. De altfel, Dragnea a sesizat pericolul ascuns şi de asta s-a împotrivit, motivând subtil că n-ar mai avea când să se aplice această măsură prezidenţială. Dar cât i-ar lua stufosului Parlament să mai voteze o dată suspendarea? Nici două ore! Se mai pierd apoi câteva zile la Curtea Constituţională, ai cărei membri atât de antipatici lui Ponta cântăresc mult mai bine lucrurile decât cei 580 de aleşi, şi legea de suspendare e gata de intrat în vigoare. Floare la ureche, aşadar. Însă numărul 2 în PSD a spus “nu”, iar scepticismul lui Dragnea a fost preluat imediat de Ponta, care a minimalizat brusc subiectul.

De cealaltă parte, Băsescu ştie că o suspendare din funcţie îl va face liber în timpul campaniei şi cu atât mai mult toarnă gaz pe foc. La rândul său, suspendarea l-ar încurca într-o anumită măsură pe Tăriceanu. Dacă ar accepta un eventual interimat la Preşedinţie, acesta n-ar mai putea intra în campanie electorală. Din acest motiv s-a grăbit să-i paseze posibila povară bietului Zgonea, şeful disciplinat al Camerei Deputaţilor.

Mai există însă un motiv care îi face reticenţi pe cei din jurul candidatului PSD: un referendum de suspendare convocat cu puţin înainte sau odată cu primul tur al prezidenţialelor n-ar face decât să-i zăpăcească de tot pe puţinii alegători. Îşi va asuma tabăra stângii acest risc? Ponta era gata să pluseze, dar l-a temperat Dragnea.

Povestea trebuia să aibă un final, fie şi unul în ceaţă. Aşa a apărut zvonul că izgonirea lui Băsescu de la Cotroceni va avea loc imediat după alegeri, şi nu pe 23 decembrie – ziua schimbării ştafetei la Cotroceni. O idee fără nicio noimă, pentru că, chiar şi aşa, un referendum tot va trebui să aibă loc. Dar când anume, în preajma Crăciunului? Prin urmare, şi această promisiune electorală va rămâne – ca atâtea altele – neonorată.