Clopotul lui Gino şi şandramaua lui Burleanu

De ani şi ani de zile, de când Mircea Sandu şi Mircea Dragomir potcoveau puricele cu 99 de ocale de fier, se tot discută despre schimbarea şi răschimbarea sistemului competiţional. Poate nu întâmplător, dar o schimbare esenţială s-a produs nu pe vremea ispravnicilor amintiţi, ci în noua formulă Gino – Răzvan. Dar vremurile s-au schimbat, domnii s-au schimbat şi ei spre bucuria nebunilor, dar sfinţii (de fapt, sfincşii) au rămas aceeaşi, pe fotoliile capitonate ale cluburilor. Şi iată, preacinstiţi înfulecători de fotbal, nici n-au intrat în pâine noile pravile şi sfincşii pregătesc operaţiunea “la loc comanda”.

Este noul sistem propus mai rău sau mai bun decât cel vechi? O întrebare la care răspunsul este inutil. Cei care au avut opinii ferme, cum este şi Florin Prunea de la Ieşi, merită ascultaţi. A fost împotrivă atunci – când n-a avut drept de vot – este şi acum “pentru contra”. Nu aşa stau lucrurile cu ceilalţi, din moment ce majoritatea s-a schimbat spectacolos. Dar concluzia lui Prunea că nu trebuia votat noul sistem, este… sărăcia omului. Adicătelea o vorbă lungă despre ceea ce trebuia făcut. Ori problema oricărui individ cu capul pe umeri este “ce trebuie făcut”, nu “ce trebuia”.

Nicio grijă, Florin Prunea are capul pe umeri şi are şi soluţii, la care vom reveni acuşica. Noi, plebea din Iaşi (Chiajna, Galaţi, Piatra Neamţ etc.) suntem condamnaţi să judecăm cu inima şi sufletul. Dă, Doamne, 18 echipe că poate scapă şi ai noştri de retrogradare… Deşi, poate raţiunea glăsuieşte altfel.

Deci, nu contează deloc cât de bun sau cât de prost este sistemul. Întrebarea este cât, când şi cum se poate restaura, sau – mai degrabă – trimis îndărăt la linia tradiţională. Partizanul schimbării, se spune, este boss-ul de la Ligă, Gino Iorgulescu. Chiar aşa o fi? Dacă cluburile ar fi vrut astă-vară 18, rămâneau 18. Dar cluburile în majoritatea lor au vrut 14, aşa că Gino n-avea altceva de spus decât “dorinţa adunării, stimabililor”. Cluburile nobilimii (fără emoţii la retrogradare) au fost ameţite de posibilitatea creşterii sumelor din drepturile de televizare, iar cele ale plebei au fost unse la inimioară cu un sistem ceva mai democratic (ca să nu zicem populist) de împărţeală a tainului. Acum – zice Prunea – 12 din cele 18 satrapii sunt pentru restauraţie. Prunea nu minte: 12/18 este exact ponderea plebei în structura ligii, reflectată perfect în economia raţiunii. Plebeii se simt bine cu banii obţinuţi de la democraţia novatoare a lui Gino, iar patricienii simt că nu strică să se înfrupte şi din raţia lor.

Aşadar, “soluţia Prunea”: se convoacă Adunarea Generală a LPF; se votează lejer “la loc comanda”; se virează votul la Executivul FRF, care este obligat să valideze, conform reglementului LPF, care – ca orice regulament românesc care se respectă – este plin de portiţie cu leliţe. Numai că buba este taman la punctul cu FRF. Organul abilitat să schimbe toată şandramaua este Federaţia lui Burleanu, nu Liga lui Iorgulescu. Pentru că Liga I nu este o structură izolată în clopot vidat de sticlă, ci vârful unui aisberg, iar orice schimbare produsă în acest eşalon de elită se propagă şi în restul sistemului. În vară, FRF a cerut LPF să facă propuneri pentru sistemul competiţional în Liga I şi, pe baza propunerilor LPF, a construit restul eşafodajului. Un favor făcut de FRF Ligii, care – drept mulţumire – a fost răsplătit de satrapi cu un călduros “marş înapoi, FRF la treabă, că nouă ni s-a năzărit a viţăvercea”. Întrebarea este: îi convine Federaţiei să se apuce iar de construit de dragul Chiajnei sau a Iaşului? Spre exemplu, Liga a II-a este prevăzută a avea 20 de echipe într-o singură serie, dintre care şase sunt furnizate de actuala Ligă I. Ori, dacă onor cluburile nu mai vor să dea cele şase, câte pică? Patru ca mai an? Mai degrabă două din 18, mană cerească pentru amărâţi. Fiindcă dacă retrogradează patru, trebuie să şi promoveze patru din L2 şi să te ţii proteste din eşalonul secund. “De ce n-aţi hotărât de la început că promovează patru, că am blătuit degeaba punctele!” Şi apoi, reglementul FRF interzice schimbări în anul în curs, asta a uitat să zică Prunea. Dacă într-o măsură este acoperit de FRF, schimbările care decurg în eşaloanele inferioare devin caduce, chiar dacă cluburile vor protesta: “Ce-mi pasă mie de B-ul vostru, onorabililor?”.

Sunt doar o parte din problemele care le incumbă această schimbare a şinelor ferate din mersul locomotivei. Probleme la care conducătorii de Liga I nu s-au gândit. S-au gândit, probabil, că îl pot demite foarte uşor pe Gino Contra. Însă Gino foarte uşor poate convoca AG, poate anclanşa maşinăria de vot cu concluzia mieroasă: “dorinţa adunării, stimabililor”. Însă Comitetul Executiv al FRF nu poate fi uşor demis de cluburile de Liga I! Şi atunci, mai contează, oare, cât de bun sau cât de rău poate fi sistemul pe care l-am votat într-o vară şi vrem să-l aruncăm la coş în toamnă?