Colportaj despre Iohannis

Când ajung la Amnaş, ajung îndeobşte şi la Sibiu, de unde mă-ntorc negreşit cu un mic braţ de ziare: de la Adevărul, Evenimentul zilei şi Gazeta sporturilor din ziua în care mă aflu la Sibiu până la presa germană din ţară – ultimele două ediţii din Hermannstädter Zeitung (săptămânal sibian) şi ultimele din cotidianul Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (ADZ), de regulă luând din urmă ediţiile de miercuri (supliment Banater Zeitung, Timişoara), joi (supliment Karpatenrundschau, Braşov) şi de vineri (care au pagini speciale de cultură).

În ediţia din 21 octombrie 2015 a săptămânalului-supliment Banater Zeitung, am dat peste un editorial demn de luat în seamă semnat de neobositul jurnalist Werner Kremm (care scrie, de regulă, editorialele).

Sub titlul „Ein zerbröselnder Mythos” („Un mit care se fărâmiţează”), Kremm face un fel de mic bilanţ al prezentului politic românesc, totul centrat pe – acuşi – primul an de mandat al preşedintelui Klaus Iohannis. După ce-ş exprimă, ca vechi şi nedisimulat anti-băsist, dezamăgirea de reinserarea în politică a fostului preşedinte („Ţinta mea preferată, preşedintele care a fost prea mult timp preşedinte… a reintrat pe uşa din dos a partidului nimănui PMP în politica zilei pe care practic n-a părăsit-o niciodată”), jurnalistul bănăţean descrie concis situaţia actuală: „Răstimp, politica oficială a României bălteşte-n continuare între bădărănia premierului urmărit penal Victor Ponta şi reţinerea exagerat de prudentă a preşedintelui Klaus Iohannis. Ceea ce nu-i aduce lui Iohannis decât în continuu pierderi în credibilitate (cel mai nou sondaj: încă are 52%, din aproape 80 odinioară) şi îi serveşte pe adversarii săi politici (Ponta, Oprea, Popescu-Tăriceanu şi compania se situează între 25 şi 37%, mult peste încrederea prietenilor politici ai lui Iohannis, Blaga şi Gorghiu, care nu ating 20%)”, lucru ce, cu un an înainte de alegerile parlamentare şi unul după alegerea sa, n-ar „deschide cea mai strălucită perspectivă pentru cel care a declarat drept unul dintre obiectivele preşedinţiei sale şi schimbarea guvernului.”

Ce poţi să spui? Din păcate, aşa e, iar Iohannis şi consilierii săi ar cam trebui să se trezească, pentru că, întradevăr, „oscilarea sa între intransigenţă şi respectarea unei constituţii interpretate strict nu aduce puncte-n ţara asta – o primă lecţie după un an de preşedinţie a lui Iohannis.”

Apoi, Kremm pună degetul pe altă „bubă” („a doua lecţie”): „adaptarea la prejudecăţile faţă de străini, pe care le au acest popor şi politicienii săi larmoaianţi, aşază România în materie de politică externă în ofsaid”, considerând că poziţia anti-cote de refugiaţi susţinută de Iohannis drept un faux pas de politică externă „care n-a adus nimic nici în politica internă”.

O primă concluzie la rece: „Mitul neamţului, pe care Iohannis – ce-i drept: nu vizibil prin aportul propriu – l-a reprezentat, se fărâmiţează”, iar treaba cu acel „altfel de politică” promisă de Iohannis ar fi „prea plictisitoare pentru România”.

Sfatul lui Kremm: „O implicare directă a cetăţeanului Iohannis în chestiunile polis-ului ar face adesea bine, se aşteaptă (…) mai multe enunţuri care contează şi sunt demne de-a fi comentate. Dacă vrea să aibă un viitor în politica acestei ţări, Iohannis trebuie să găsească calea de mijloc între Poltergeist Băsescu şi Marele Tăcut, pe care-l joacă el însuşi.” Editorialistul bănăţean reclamă, de altfel, nevoia de o „comunicare eficientă”, arătând că doar atât dinspre presa prietenă, cât şi dinspre cea adversă s-ar cere „declaraţii simple, concise cu privire la cele ce se-ntâmplă în politica internă şi cea externă”. Editorialul se-ncheie cu o frază pe care mulţi alţi editorialişti (şi nu numai) ar semna-o şi ei numaidecât: „Aştept tot mai nerăbdător discursul către naţiune al preşedintelui Iohannis.”

În fine, două-trei vorbe despre Werner Kremm: s-a născut în 1951 la Sânnicolau Mare, a studiat germanistica şi românistica la Timişoara şi a fost membru-fondator al vestitei grupări literare Aktionsgruppe Banat, activă între 1972 şi 1975, adică până ce Securitatea a reuşit să o destrame prin „metode specifice”, toţi – în afară de Kremm – emigrând apoi de-a lungul anilor în RFG. Kremm însuşi s-a retras din viaţa literară şi a lucrat ca jurnalist la fostul Neuer Weg (până la Revoluţie), continuând apoi la ADZ (ziarul urmaş al NW), fiind actualmente redactorul-şef al săptămânalului Banater Zeitung.

Între timp, iată, tragedia de la Colectiv, urmată de reacţia anti-sistem (cel dat de debila clasă politică actuală) a străzii a adus resetarea situaţiei politice interne – vorba aceea, n-aduce anul, ce aduce ceasul, iar preşedintele Iohannis are şansa de-a da României, prin numirea unui nou premier, a unuia nu doar credibil, dar şi competent, în sfârşit direcţia dorită de cetăţeni atunci când l-au votat!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist