Confiscarea e stinsă

Guvernul Tudose a aprobat la sfârşitul săptămânii trecute un proiect de lege care ar urma să transpună în legislaţia românească directiva europeană privind confiscarea extinsă. Să spunem de la bun început că nu-i nimic spectaculos, lăudabil, în decizia executivului. Legea trebuia să fie gata din toamna anului trecut, ca dovadă Bruxelles-ul a declanşat deja procedura de infrigement împotriva României. Guvernul PSD încearcă să dreagă busuiocul pe ultima sută de metri, şi, după cum vom arăta, nu foarte convingător.

Pe scurt, proiectul de lege extinde regimul confiscării averii unei persoane indiferent pentru ce faptă penală s-a dispus condamnarea, dacă infracţiunea a fost de natură să-i aducă foloase materiale. Condiţia este ca pentru fapta respectivă legea să prevadă o pedeapsă cu închisoarea de cel puţin 4 ani (deci nu condamnarea să fie la închisoare de cel puţin 4 ani). Tot ca noutate, "convingerea instanţei se poate baza inclusiv pe disproporţia dintre veniturile licite şi averea persoanei". Cu alte cuvinte, e suficient ca judecătorul să creadă, să i se pară, în mod rezonabil, că este mai probabil ca bunurile condamnatului să fi fost obţinute în urma unor infracţiuni decât din alte activităţi pentru a dispune confiscarea. Nu va fi important pentru instanţă nici dacă bunurile au fost obţinute prin aceeaşi infracţiune pentru care a dispus condamnarea.

Să luăm un caz concret, cu care ne-am familiarizat de prin februarie încoace. Dacă acest act normativ ar fi intrat în vigoare anterior, confiscarea extinsă i s-ar fi aplicat şi lui Liviu Dragnea, în dosarul de abuz în serviciu de la Teleorman. Practic, judecătorul ar fi putut să confişte averea liderului PSD, dacă ar fi considerat că Dragnea a avut beneficii materiale din "plasarea" angajatelor de la partid în diferite funcţii publice fictive. În ultimă instanţă, în acest dosar, liderul PSD este acuzat de un soi de proxenetism al gulerelor albe, unde "fetiţele", plătite din bani publici, prestau muncă la biroul lui. Or, exact pentru acest tip de infracţiuni a fost gândită directiva europeană. Şi tot pe această speţă observăm şi neajunsurile proiectului Tudose. Mai întâi, să facem o corectură. Dragnea nu şi-ar putea pierde întreaga avere prin condamnarea în acest dosar. Pentru că proiectul românesc, spre deosebire de directiva europeană, prevede confiscarea averii dobândite în ultimii cinci ani, de dinaintea deciziei de condamnare. Şmecheria guvernului e evidentă. "Cu toată stima domnilor de la Bruxelles, dar tunurile pe care le-am tras până prin 2012 sunt intangibile! Averile dobândite din şpăgi recente sunt negociabile."

Apoi, directiva europeană are o prevedere foarte importantă pe care legiuitorul român pare s-o fi omis cu intenţie. La articolul 30 din expunerea de motive, Bruxelles-ul recomandă ca procesul de confiscare şi inventariere a averii să nu se încheie odată cu decizia de condamnare. "Adesea, persoanele suspectate sau învinuite ascund bunurile pe întreaga durată a procedurilor penale. Astfel, hotărârile de confiscare nu pot fi executate, persoanele care fac obiectul hotărârilor de confiscare urmând să beneficieze de bunurile lor după executarea pedepsei. Prin urmare, este necesar să se poată determina dimensiunea exactă a patrimoniului care urmează să facă obiectul măsurii de confiscare, chiar şi după pronunţarea unei hotărâri de condamnare definitive", arată directiva. În schimb, ai noştri insistă cu zicala "hoţul neprins, negustor cinstit". Practic, infractorii care vor fi suficient de inventivi să-şi ascundă averea/ parte din avere până vor fi condamnaţi se vor bucura de ea la ispăşirea pedepsei, care, fireşte, nici nu înseamnă în toate cazurile închisoare. Mai mult, unii se vor grăbi să fie condamnaţi definitiv cât mai repede (eventual, vor recunoaşte faptele pentru a primi cu suspendare), numai ca statul să nu aibă timp să le descopere întreaga avere.

Proiectul urmează să intre în Parlament şi e de aşteptat să fie ciuntit şi mai tare de majoritatea PSD-ALDE. Nu m-aş mira ca în proiectul final infractorul să confişte averea judecătorului care-şi permite să-l condamne. Mai mult, după cum observă politologul Radu Carp într-un articol din Adevărul sunt puţine şanse ca proiectul să treacă de CCR, în condiţiile în care Constituţia noastră prevede că "orice bun se prezumă a fi dobândit licit". Un articol condamnat implicit de Bruxelles, care precizează în corpul textului adoptat în 2014: "Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale şi principiile recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene şi de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului, astfel cum au fost interpretate de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului".