Contacte (II)

Pe lângă prospectele medicamentelor, de ale căror (foarte relative) virtuţi de comunicare ne-am ocupat săptămâna trecută, importante pentru legătura dintre specialişti şi pacient, ca texte „de contact”, sunt inscripţionările diverse de pe ambalaje şi, în sfârşit, textele scrise şi audio-video ale publicităţii.

Mai întâi, trebuie să precizăm faptul că, la acest nivel al discuţiei, ocupându-ne de diferite produse de gen, trecem peste distincţia dintre medicamentele de sinteză, industriale şi remediile naturiste, suplimentele nutritive etc. Mai mult, ne vom referi chiar la cosmetice sau produse igienico-sanitare, prezente simultan nu doar în circuitul… îngrijirii corpului, ci şi în farmacii, unde se produce transferul – vinovat sau nevinovat – de imagine, din ambele sensuri.

* Ţifruri. Nu suntem prea departe de oferta lingvistică a prospectelor, dacă privirea ni se opreşte pe denumirile „ştiinţifice” ale unor medicamente, de tipul „DETRALEX Fracţiune flavonoidică purificată micronizată”, aceasta imprimată, cu albastru sever, pe fond alb descurajant sau (deşi fondul se prezintă ceva mai vioi, dar fără exagerare) pe atenţionări de tipul „OSCILLOCOCCINUM Granule homeopate”. Mai ales atunci când, după nume, urmează completări în limbi străine: „MAALOX Regular Strength”, respectiv „MAALOX Extra Strength+Anti-Gas”. Asta numai dacă nu se adaugă o imagine concludentă; de exemplu, schiţa, de pe ambalaj, a profilului corpului uman în poziţia şezând, dar în contact cu unul din cele patru unghiuri ale unui patrulater (colorat în roşu!) face superfluă înţelegerea denumirii „Procto-Glyvenol” (supozitoare ce „calmează rapid durerea şi reduc inflamaţia”).

* Acizi. Obişnuiţi cu ideea, superficială, de prin şcoală, că acizii ard, nicio atracţie faţă de inscripţia „ACID ACETILSALICILIC” (chiar când este… „tamponat”), deşi în spatele acestei denumiri este ascuns un medicament pe care puţine dintre persoanele de oarecare vârstă s-ar putea să nu-l fi folosit: este vorba de vechea aspirină, numită şi la noi aşa mai de un secol. Până când BAYER (ţineţi minte inscripţia cu numele scris în cruce, pe orizontală şi verticală, în centru aflându-se litera Y) şi-a revendicat-o decis ca brand; deci, dacă ţii la aşa ceva, poftim, cumperi Bayer Aspirin, căci acizii oricum par cam spăimoşi, deşi după faţada din zona chimiei se găsesc adesea calme vitamine: „acidul folic” = vitamina B 9, „acidul ascorbic” = ~ C, „acidul nicotinic sau niacina” = ~ PP; ba chiar „acidul pteriltriglutamic” nu este decât vitamina M (vezi o listă cu astfel de corespondenţe). Cât despre situaţia aspirinei, putem face referire la pierderea şampaniei, exclusă mai demult din nomenclatorul comercial şi din zona etichetelor, la o înverşunare a fraţilor de gintă din Champagne găsită ca justificată de Tribunalul Comercial Internaţional de la Haga, în urma sentinţei căruia noi putem produce şi bea doar „Vin spumant”!

* Mai mult ca 1000. Putem combate simplismul proclamării superiorităţii unei imagini în raport cu o mie de cuvinte. Aşadar, poate abia o mie de imagini (dacă cineva mai are astăzi răbdarea să le urmărească) ar putea concura cu denumiri ce atrag prin transparenţă, folosite ca nume de remedii de tot felul, aparţinând mai multor categorii. Iată câteva cu alură ştiinţificoidă: „Chelstop” (da, de la chelie!), „Tutunstop” (în anii ’30 din secolul trecut speranţa şi ambiţia se cultivau prin „Lasfuma Vorel”); la alt nivel: „Acneogel”, „Colonhelp”, „Calmocard”, „Memoplus”, „Supliform” etc. şi, apoi, încă mai sus, „Antistres”, „Anti-age”, „Anti-Hair Loss”.

* Acum ori niciodată! În sfârşit, prin apelul la funcţia conativă a limbajului, se pătrunde în spaţiul intim de comunicare, din unghiul autorităţii terapeutice, folosindu-se registrul adecvat: „Amânaţi moartea!” (Tutunstop); „Să învingem bătrâneţea!” (Passisclerotin).

* Pe scurt, şi despre comunicarea prin publicitate. În această zonă, da, sunt realizări de vârf, chiar dacă ne-am luptat nu demult cu drăgălăşenii de tipul salutului „pa (şi pusy)!” adresat unor boli sau „adio!” sensibil la adresa resturilor de mâncare dintre dinţi. Este de ajuns să rechemăm în memorie clipul a cărui poantă o constituie omofonia hemoroizi (care îi făceau rău clientului intrat în farmacie) – HemoroEasy, ţinut în cutie (!), care, după spusa farmacistei, face bine în cazul respectiv.

* Perspective? Date fiind condiţiile de rezistenţă la nivel naţional (salariul mediu pe economie, situaţia pensiilor etc.), este uşor de prezis tratamentul prin resurse al căror nume asigură performanţa comunicării, deja bine fixate pe piaţă, de tipul „Ceai natural Hapciu”, „Somn uşor” (cu variantă tradusă: „Bien dormir”), „Plantusin” etc., dintr-o perspectivă ştiinţifică şi culturală căreia i-a dat glas cu aproape trei secole în urmă principele savant Dimitrie Cantemir: „Doftorul bun ştiinţa în cap, iar ierbile în câmp le are”. Şi, pentru a nu contraria marile trusturi de medicamente, agreate de OMS, putem reveni chiar, pentru nivelul numit, la mai vechi autohtonisme: curăţenie pentru „purgativ”, săpunaş ori săpunel pentru „supozitor” etc.