Caută 
3 MIN
* E de-abia 2 martie: pesemne că purtaţi mărţişor, că aţi primit deja şi că veţi oferi aşa ceva şi azi, că e luni. Am întâlnit oameni care purtau tricouri cu inscripţii în limbi străine şi habar n-aveau ce înseamnă; aşa şi cu mărţişoarele, puţini ştiu ce sunt şi ce vor ele în contextul începutului de primăvară…
Cine caută informaţii despre mărţişor găseşte că e "obiect de podoabă legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu", pe care îl poartă românii şi unele popoare învecinate. Nu e ceva singular, există şi alte produse pe care le folosesc doar românii şi popoarele din jur – berea la pet, de exemplu. "El se poartă pe durata lunii martie, ca semn al sosirii primăverii"; berea la pet se poartă în orice lună. "Cu mărţişorul se oferă flori de primăvară, cea mai reprezentativă fiind ghiocelul"; cu berea la pet nu se oferă flori, ci mici simboluri. Mici, cu muştar…
* Citind legendele despre Mărţişor nu înţelegem mare brânză: viteaz care s-a bătut cu zmeul să elibereze Soarele din captivitate, fată frumoasă (Primăvara) care s-a zbătut să elibereze ghiocelul din zăpadă şi s-a zgâriat etc. În toate variantele se pomeneşte despre sânge (şnurul roşu) curs pe zăpadă (şnurul alb), dar cele două elemente (sânge şi zăpadă) se potrivesc la încă enşpe alte chestii – Bătălia de la Stalingrad, de exemplu… Istoricii spun că mărţişorul ne-ar fi rămas de pe vremea Imperiului Roman, când Anul Nou era sărbătorit în prima zi de primăvară, de martie, luna zeului Marte. Ni se pare plauzibil ca romanii să ne fi lăsat moştenire ceva ce nu foloseşte la nimic în loc de tehnologii şi civilizaţie: pe alea le-am fi stricat ori le-am fi vândut costobocilor sau altora! Cu mărţişoarele nu-i nici o pagubă dacă se pierd, că ne facem altele, sunt ca biluţele. Pe de altă parte, unele cercetări arheologice (Schela Cladovei) au scos la iveală amulete semănând cu mărţişoarele: nişte pietre albe şi roşii. E posibil, totuşi, ca alea să fie cele mai vechi puluri de table de pe teritoriul României de azi…
* Unii folclorişti presupun că, în Moldova, mărţişorul era o monedă din aur sau din argint, prinsă cu şnur alb-roşu la gâtul copiilor. Presupunem şi noi că din aceeaşi epocă datează expresia "Îţi iau gâtul!". Fetele de măritat purtau mărţişor la gât în primele 12 zile din martie, apoi îl atârnau de crengile pomilor, să aibă rod bogat. Pomi, adică pruni sau meri, pentru fermentat. Pesemne că, în anii în care chiar se obţinea rod bogat, produsul era botezat "rachiu de mărţişor", şi că tot de atunci e vorba "treaba merge şnur!", rostită de cel care supraveghea căzănelul.
* În popor se zice că dorinţa pe care omul şi-o pune în timp ce leagă mărţişorul de pom se îndeplineşte; nu ştim dacă anchetatorii ar putea lega asta de cazurile de rude care mor subit, lăsând moşteniri. Prin Transilvania, mărţişoarele sunt prinse de coarnele animalelor, "ca să se sperie duhurile rele". Habar n-avem cât de bine funcţionează datina, dar bănuim că, de-a lungul vremii, duhurile rele speriate au fost puţine, în comparaţie cu animalele care s-au îngrozit, văzând ceva colorat că le atârnă între coarne, apoi şi-au împuns stăpânii. De 1 Martie, în Banat, fetele se spală cu zăpadă, ca să fie iubite; uitându-ne la buletinele meteo (temperaturi ridicate în zona respectivă), ne gândim că traficanţii de zăpadă sigur au scos bani frumoşi. În Dobrogea, mărţişoarele se poartă până când vin cocorii, "apoi ele sunt aruncate în aer, pentru ca fericirea să fie mare şi înaripată". Am folosit ghilimele, semn că e un citat, tocmai ca să nu ne cereţi amănunte, că n-avem. Doar sperăm că mărţişoarele sunt aruncate în aer de pirotehnişti, într-un poligon special…
