Cum devii om de ştiinţă

Moda cărţilor semnate de politicieni ori de vedete din lumea artistică sau din lumea sportului este destul de veche. Exemplele sunt nenumărate. La noi, am avut recent un caz cu totul remarcabil: Pas cu pas, cartea preşedintelui Klaus Iohannis, lansată în toamna trecută, a devenit un best-seller, atingând – se spune – un tiraj de peste 130000 de exemplare, ceea ce pentru piaţa editorială românească este foarte mult. Stimulat de succes, dl Iohannis anunţă acum că în luna mai va lansa o nouă carte, cu titlul Primul pas (titlu ce sugerează, irezistibil, o continuare…). Sigur, nu trebuie numaidecât să fii şef de stat ca să atragi zeci sau sute de mii de cititori: Valérie Trierweiller, fosta concubină a preşedintelui francez François Hollande, a „spart piaţa” cu cartea ei intitulată Merci pour le moment din care s-au vândut în 16 zile 440000 de exemplare. Sunt convins că nici o carte a lui François Hollande n-ar putea atinge un asemenea tiraj, exceptând poate cazul în care preşedintele s-ar hotărî să-şi povestească aventurile galante. Multe dintre cărţile semnate de personaje celebre au fost (şi sunt) scrise de alţii, de aşa-numiţii „negri” („ghost writer” în englezeşte – acesta e şi titlul unui film de Polanski), scriitori care optează, contra unei remuneraţii, să rămână anonimi şi să se pună în slujba unui nume faimos. Se întâmplă ca şi autorii consacraţi să utilizeze „negri”, cazul cel mai cunoscut fiind cel al lui Dumas-tatăl.

În România a apărut însă o nouă modă, care face ravagii: moda cărţilor (ştiinţifice, nu frivol-beletristice) scrise în închisoare. Deţinuţii care aleg această practică vor să dovedească, pe de o parte, că doresc să se reabiliteze, social şi moral, iar pe de altă parte beneficiază de o reducere, deloc neglijabilă, a perioadei de detenţie. Ascultând, aşadar, de celebrul îndemn al lui Heliade Rădulescu, mai mulţi condamnaţi (persoane cu notorietate publică) s-au pus temeinic pe scris, rezultând de aici un număr impresionant de lucrări ştiinţifice. Să admitem că în cazul lui Adrian Năstase (care, de altfel, şi-a lansat chiar în închisoare una dintre cărţi) demersul este credibil, deşi ne putem întreba cum poţi să faci o cercetare fără instrumentele de lucru pe care le găseşti în biblioteci. Lipsiţi de aceste mijloace, deţinuţii cu veleităţi ştiinţifice vor fi fatalmente tentaţi să procedeze precum odinioară Victor Ponta atunci când îşi redacta (e un fel de a spune) teza de doctorat, adică să copieze din cărţile altora. Dacă un prim-ministru nu păţeşte nimic pentru că a plagiat, de ce s-ar sfii un puşcăriaş aflat într-o situaţie de forţă majoră? Printre cei eliberaţi de curând, graţie şi paginilor scrise în închisoare, se află George Becali. Acesta ar fi compus în perioada detenţiei trei volume, dintre care unul despre Muntele Athos (tipărit, zice-se, în 9000 de exemplare!). E o performanţă (sau, ca să fim în ton cu evlaviosul Becali, e un miracol!), dacă ţinem seama că, atunci când în presă a apărut reproducerea unei cereri a lui Becali către directorul închisorii, am văzut că cele câteva fraze erau împănate cu greşeli de gramatică şi de ortografie. Din respectivul text manuscris reiese că George Becali e de fapt un semi-analfabet, dar cum domnia-sa a fost şi europarlamentar nu trebuie să ne mai mire nimic.

Alte nume de puşcăriaşi care s-au metamorfozat în autori de lucrări ştiinţifice – Antonie Solomon, Dinel Staicu, Sorin Ovidiu Vântu. Dar cea mai profundă transformare interioară pare să fi suferit fostul politician şi patron de fotbal, omul de afaceri George Copos. În cele 400 de zile de detenţie, el a scris nu mai puţin de 5 (cinci) cărţi, ceea ce chiar şi pentru cineva care trăieşte în condiţii normale este o reuşită excepţională. Dl Copos a şi citit mult în această perioadă, mai ales filosofie. La ieşirea din închisoare le-a spus de altfel ziariştilor două citate pilduitoare din Nietzsche. Părea sincer când povestea cum a citit în cele 400 de zile cât n-a citit în viaţa lui. A citit atât de mult încât s-a lăsat contaminat de lecturi, una dintre cărţile scrise în închisoare fiind deja suspectată de plagiat. Dar ce carte! E o erudită cercetare din domeniul istoriei, intitulată, nici mai mult nici mai puţin, Alianţe matrimoniale în politica principilor români din Ţara Românească şi Moldova în secolele XIV-XVI. Stranie întâmplare, cartea e de negăsit, întrucât tot tirajul a fost achiziţionat de un cumpărător misterios. Şi, tot stranie coincidenţă, lucrarea dlui Copos tratează fix subiectul lucrării unui masterand de la Universitatea din Bucureşti, masterat susţinut cu un deceniu în urmă.

Dată fiind activitatea din ultima vreme a DNA, ne putem aştepta, în anii ce vin, la o abundentă producţie carcerală. Să mai zică cineva că, în România, cercetarea ştiinţifică este în suferinţă!…

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor