Cumplita lună iunie

Consiliile locale şi cele judeţene au ajuns la jumătatea mandatului lor. Din punct de vedere politic, cele mai multe au fost afectate de divorţul PSD-PNL, iar unele încep deja să resimtă noul mariaj – cel dintre PSD, PPDD şi UDMR. La Iaşi, Consiliul Judeţean a suferit cel mai mult din această cauză, iar situaţia s-a stabilizat relativ abia deunăzi, odată cu excluderea din PNL a lui Victor Chirilă, un fel de Călin Popescu-Tăriceanu local. Pentru moment, PNL mai numără doar zece consilieri, care, nici împreună cu preşedintele Cristian Adomniţei şi nici cu ajutorul celor şapte democrat-liberali, nu mai fac majoritate în faţa taberei PSD-PPDD ^ Victor Chirilă. În mod normal, acesta din urmă ar trebui să fie înlocuit cu alt liberal în CJ, dar încă o dată se vede cât de încurcate sunt căile politicii: cel mai probabil, succesorul lui va fi un social-democrat. În schimb, acelaşi CJ a dat marea lovitură în aceşti doi ani, demarând şantierul de modernizare a aeroportului şi obţinând in extremis fondurile necesare de la Comisia Europeană.

În celălalt consiliu, de la Primărie, lucrurile au fost mai calme. Aici, PSD deţine 13 mandate, PNL 6, PDL 5 – dintre care unul încă mai este al lui Gabriel Surdu, fostul lider ex-PSD democrat-liberal – şi PPDD 3. Însă CL nu a reuşit în aceşti ultimi doi ani lovituri de imagine de aceeaşi anvergură precum CJ. Dimpotrivă. Deşi, încet-încet, oraşul se schimbă la faţă în bine, şantierele care îl brăzdează la propriu au ajuns să-i exaspereze pe ieşeni din cauza prelungirii excesive a termenelor de finalizare. Proiecte majore precum pasajele (spre Nicolina, de la Ţigarete, de la Fundaţie) pun răbdarea tuturor la încercare, în timp ce altele, cum ar fi Pietonalul, sunt încă nefinisate, dar şi subiect de controverse. Traficului greoi din orele de vârf i s-au adăugat pierderile suferite de toate cele opt societăţi din subordinea CL, plus RATP. Notabil este însă că, în tot acest timp, taxele şi impozitele locale au crescut nesemnificativ.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre Guvern, trecut şi el prin acelaşi seism politic al desfiinţării USL, dar care s-a grăbit să-şi altoiască supuşii cu unele biruri – cum e cel care a scumpit puternic combustibilii în aprilie, amânând totodată reduceri la altele – cum e cea demult promisă, de exemplu, la CAS. Creşterea economică continuă, apreciată inclusiv de temutele agenţii internaţionale de rating financiar, nu se regăseşte însă în nivelul de trai al românilor. Au crescut în schimb condiţiile de muncă şi de viaţă ale parlamentarilor, care se pregătesc să mai încheie o sesiune deloc glorioasă. Se spune că, unde-s mulţi, puterea creşte, dar în Legislativ e taman invers. Primele trei sesiuni ale actualului efectiv parlamentar, lărgit cu 20 la sută faţă de cel anterior, a fost marcat de şi mai multe scandaluri. Proiecte de legi scandaloase, precum cel al amnistiei, s-au suprapus peste chiulul generalizat şi absenţa unei opoziţii. Nici măcar plecarea PNL de la putere nu a reechilibrat situaţia, aleşi căutaţi de procurorii anticorupţie fiind ţinuţi în spatele unui scut format din colegii de Cameră, indiferent de culoarea politică. Ba mai mult, cu sprijinul aceluiaşi PNL a fost politizată şi conducerea Băncii Naţionale, doar Mugur Isărescu rămânând acolo fără carnet de partid (deşi e curtat asiduu de mai toate formaţiunile).

Dacă parlamentarii români sunt ca şi plecaţi în vacanţă sau în treaba lor (inclusiv atunci când ar trebui să fie în sala de vot), aleşii europeni tocmai se organizează la Bruxelles. La trei săptămâni de la alegerile pentru Parlamentul European, încă se fac jocurile pentru şefia şi, implicit, componenţa Comisiei Europene. O entitate ce va conduce în următorii cinci ani spaţiul comunitar, unde indiferenţa locuitorilor se resimte puternic, iar euroscepticismul a răbufnit neaşteptat în rezultatele scrutinului de la 25 mai. Uniunea Europeană a fost acuzată de lipsă de reacţie promptă în episoade precum imigraţia şi criza ucraineană. La fel, şi Statelor Unite li se reproşează ezitările în mai multe momente cruciale: Siria, conflictul fără sfârşit israeliano-palestinian, criza egipteană, tensiunile ruso-ucrainene şi, mai nou, recrudescenţa violenţelor din Irak – unde foşti ofiţeri şi soldaţi din armata lui Saddam, alături de mercenari, sunt pe cale să recucerească ţara.

Aşadar, lucrurile sunt destul de tulburi, indiferent că ne uităm peste gard sau în propria ogradă. În ce ne priveşte, abia dacă ne-am amintit că au trecut 24 de ani de la evenimentele din Piaţa Universităţii – eclipsate şi atunci, în ’90 (mai ţineţi minte?), şi acum, de Campionatul Mondial de Fotbal. Vedem ce va mai fi după finala din 13 iulie.