Caută 
4 MIN
* Bună dimineaţa şi bine v-am regăsit sănătoşi! Am fost şi noi plecaţi oarecum departe de aparat (la televizor ne referim: aveam şi acolo, dar întâmpinam bariere lingvistice de neridicat) şi departe de lumea dezlănţuită. Departe şi de natura dezlănţuită, fiindcă acolo era soare, erau doar câţiva norişori pufoşi, ca nişte scame agăţate de piscurile munţilor, care coabitau cu briza, era multă apă, dar nu prin casele oamenilor, ci doar prin piscine (şi, bineînţeles, în marea cea mare), era multă bere, erau veselie, hărmălaie, se auzeau doar muzică şi chiote vesele de turişti, plus susurul pârâului care curgea pe toboganul acvatic. Una peste alta, a fost şi s-a terminat: de-acum, la anul!
* Când ne-am întors şi am deschis televizorul, pentru prima dată după opt zile, ne-am cam speriat, fiindcă erau imagini de groază, greu de privit; după ce s-au terminat acele secvenţe cu politicieni români, am urmărit şi materiale de la inundaţii. Cu prilejul ăsta, ne-am dat seama încă o dată că istoria se repetă pe toate planurile: în 2010 am păţit o chestie similară, am plecat în concediu (cu vreo două săptămâni mai târziu, ce-i drept) tot într-o perioadă ploioasă (din avionul ieşit printre nori nu ştiam dacă apa aia de jos e vreun sat românesc sau Marea Marmara) şi ne-am întors tot după o tură de inundaţii. Şi atunci, şi acum, am auzit la televizor reporteri băgând textul cu "localnicii au rămas fără agoniseala lor de-o viaţă", de unde se poate înţelege că aceşti localnici trăiesc puţin, cam cât timp trece de la o inundaţie la alta.
* Asemenea fenomene meteo extreme prin părţile noastre permit prezentatorilor de ştiri să deschidă sertarul cu expresii speciale şi să refolosească nişte comparaţii – de pildă, când e grindină, comparaţia cu ouăle de diverse. Cele mai întâlnite sunt bucăţile de gheaţă cât ouăle de porumbel şi, în cazuri mai grave, de găină (n-am auzit pe nimeni să spună că a fost grindină ca ouăle de canar, papagal, bibilică, prepeliţă etc.). Problema e că mulţi nu prea ştiu cum arată un ou de porumbel (noi doar bănuim, pesemne că am văzut aşa ceva în copilărie, dar am uitat); oare n-ar fi mai original şi mai indicat să se schimbe măcar în 2013 termenii de comparaţie? Să se spună că a fost o grindină cu bucăţi de gheaţă cât o mufă USB, cât un card SD sau măcar cât un capac de sticlă de bere, ceva, să înţeleagă toată lumea, nu doar columbofilii! În fine, una peste alta, din primele secvenţe urmărite în primele zile am reţinut următoarele:
* Mulţi candidaţi la primării rurale au promis că vor trage apă; după alegeri, sătenii i-au rugat zilnic să nu-i uite pe chestia cu apa. Privind porcii refugiaţi pe acoperiş, unii regretă, acum, că au fost prea insistenţi. Alţii sunt bucuroşi că nu au apă doar la baie şi bucătărie, ci şi în dormitor, sufragerie, chiar pod! * Un primar de comună inundată s-a dovedit a fi bun întreprinzător: deja au venit turişti străini amatori de scufundări pe uliţe şi snorkeling printre case! Localnicii, tot mai nemulţumiţi, aşteaptă ca nivelul apei să depăşească înălţimea primarului ridicat pe vârfuri şi să rezolve situaţia. * Mămica i-a strigat lui Benone, când a ieşit la joacă, "Să nu te baţi cu derbedeii vecinului! Să-ţi intre în cap!". Micuţului i-a intrat în cap un bulgăre de gheaţă, când cu grindina. Admirând bucăţile care cădeau, tatăl lui Benone şi-a trezit soacra şi i-a spus "Ieşi până la portiţă, că te strigă o vecină!". * A fost de ajuns o inundaţie pentru ca toţi copiii din sat să vadă că Mihăiţă e un mincinos fără pereche. Mai precis, el s-a lăudat anul trecut că, mergând la mare cu părinţii, a învăţat să înoate. Pe data viitoare!
