Caută 
4 MIN
Video
Anul acesta, Postul Paştelui ţine în frâu o piaţă alimentară mai agitată ca oricând.
Boala vacii nebune a fost prima epidemie care a făcut vraişte piaţa alimentară europeană din 1990 încoace. Cu exact 17 ani în urmă, Comitetul Veterinarilor din Uniunea Europeană interzicea exportul de carne de vită din Marea Britanie, de teama encefalitei spongiforme bovine sau, aşa cum a rămas în istorie, boala vacii nebune. Milioane de patrupede au fost sacrificate atunci, sub temerea că maladia s-ar transmite şi la om, câteva zeci de decese fiind puse în legătură cu consumul de carne. După un timp, vaca s-a însănătoşit, dar s-au îmbolnăvit păsările. Sub ameninţarea gripei aviare, un adevărat masacru s-a dezlănţuit prin fermele şi gospodăriile europene, inclusiv cele româneşti, la începutul deceniului trecut. Fotografia bătrânei care plânge în poartă după cele câteva orătănii luate de un comando de salopete albe a rămas imaginea antologică a acelor vremuri. Din când în când se mai descoperă pe ici pe colo câte o barză, două, moarte şi localnicii intră pe loc în panică. Eutanasierile în masă au continuat sporadic până în zilele noastre, fiind dublate în unele cazuri de scandaluri iscate după analize mai precise care infirmau verdictul iniţial de zonă contaminată. Aşa s-a întâmplat şi la Codlea-Braşov, unde proprietarii fermelor decimate aiurea în 2006 au obţinut, după ani de procese, despăgubiri plătite, ca de obicei, din bani publici.
Între timp a mai apărut o nenorocire: gripa porcină. Numărul victimelor umane atribuite acestei maladii este mai mare, dar slavă Domnului că n-a fost nevoie şi de masacrarea suinelor, altfel în România ar mai fi izbucnit o revoluţie înainte de Crăciun. Infecţia se transmite de la om la om, numai la Iaşi fiind înregistrate două decese luna aceasta, din 44 de cazuri de îmbolnăvire de la începutul anului.
În schimb, “epidemia” cărnii de cal răspândită sub eticheta cărnii de vită a fost inofensivă pentru sănătatea consumatorilor. Scandalul a izbucnit după descoperirea, în Marea Britanie, a unor produse care conţineau (şi) carne de cal, suspiciunile îndreptându-se instantaneu spre România, conform cu orientarea campaniei electorale din regat. Între timp, vinovaţii au fost găsiţi în alte state, dar îngrijorarea se menţine: teste ADN (destul de scumpe) se fac foarte des în statele UE cu dare de mână, iar europenii sunt mai atenţi la ce bagă în gură.
Ca şi cum asta n-ar fi fost de ajuns, sectorul bovinelor este vizat chiar zilele acestea de scandalul aflatoxinelor din lapte. Suprapusă cu postul Paştelui, ameninţarea presupusei prezenţe a substanţelor cancerigene a dus la o scădere abruptă a consumului şi la o reacţie pe măsură a fermierilor, care au vărsat ostentativ pe câmp producţia refuzată la comercializare. În acelaşi timp, supraoferta a dus la o scădere a preţului în pieţele ieşene, sâmbătă litrul de lapte vânzându-se şi cu 2 lei.
Aşadar ce alimente mai sunt bune de consumat dincolo de toate aceste ameninţări? Nu toată lumea e “mic producător”, să îşi poată asigura cel puţin o parte din hrana zilei în propria ogradă, şi nu toţi producătorii utilizează ingrediente naturale sau aditivi “prietenoşi” cu aparatul digestiv uman. În România există de nouă ani o lege a siguranţei alimentare care însă nu face destulă lumină printre rafturile magazinelor. Carbohidraţii sunt la ei acasă, iar populaţia se îngraşă deşi nu mănâncă mare brânză. Şi americanii se îngraşă, dar o fac în deplină cunoştinţă de cauză: produsele vândute în Statele Unite sunt mai complet şi clar etichetate. Abia după recentul scandal al cărnii de cal s-au gândit şi cei din Comisia Europeană să ajusteze normele comunitare în domeniu. Potrivit cu binecunoscuta birocraţie europeană, condimentată cu cea românească, peste câţiva ani vom putea vedea şi în România nu neapărat alimente mai bune sau mai consistente, dar etichetate corect şi pe înţelesul consumatorilor, să ştie fiecare cât colesterol înghite odată cu nitritul de sodiu şi guma guar.
