Democraţia – ghid pentru români

Dragi moldoveni, munteni, olteni etc. născuţi înainte şi după revoluţie, cu 4, 11, 12 clase, cu facultăţi, studii postuniversitare, plimbaţi chiar prin ţări străine, haideţi să aflăm împreună ce înseamnă democraţia şi cum ne putem folosi cu toţii de ea fără să regretăm, haideţi să întocmim împreună un ghid de folosire a ei, pentru că văd în fiecare zi că nu prea ştie lumea ce şi cum se mănâncă şi e păcat. Totul pleacă de la o neînţelegere.

În primul rând să lămurim regula de bază: în democraţie nu interesează pe nimeni câţi bani, cultură, ani, experienţă de viaţă, în afaceri sau de altă natură ai, eşti liber prin lege, nimeni nu te poate îngrădi să te manifeşti în dorinţele tale, poţi să faci absolut tot ce vrei, cum vrei, cât vrei, dar cu o singură MARE condiţie, să nu deranjezi pe ceilalţi din jur, să nu le afectezi buna lor desfăşurare a vieţii, să nu perturbi democraţia. Asta e regula numărul unu şi cea mai importantă: eşti liber, respectă şi libertatea celorlalţi.

Cât de greu e să înţelegi acest lucru? E foarte simplu, oriunde ai fi, orice ai face, respectă libertatea celorlalţi pentru că şi ei sunt la fel de liberi ca şi tine. Nu eşti singur pe o insulă pustie unde poţi umbla în curul gol dintr-un capăt în celălalt, poţi urla cât de tare şi fals vrei, poţi asculta orice muzică doreşti la maximum cu boxele puse în unicul palmier de acolo. Nu, aici eşti înconjurat de alte entităţi numite tot oameni, ca tine, care au, cu siguranţă, fiecare în parte, alte gusturi faţă de tine, alte dorinţe, alte plăceri şi idealuri în viaţă. Nu ai voie să impui nimănui cu forţa punctul tău de vedere, gustul tău, plăcerea ta, poate doar prin persuasiune, dacă ai răbdarea şi talentul…

Haideţi să vedem şi un exemplu sau chiar mai multe. Conduci o maşină pe şosea, iar în faţa ta apare la un moment dat, din senin, împiedicându-ţi o parte din raza vizuală, un biciclist. Ce este el?, ar fi întrebarea mea. Nu, ai greşit, nu este un „căcat pe marginea străzii”, ci un cetăţean al acestei ţări care are aceleaşi libertăţi de a circula pe carosabil ca şi tine, deci ai răbdare şi depăşeşte-l cu grijă fără să îl claxonezi insistent, fără să scoţi capul pe geam ca să îl sperii şi să îl faci să cadă în şanţ şi, în fine, fără să îl accidentezi deliberat.

Rămânem în acelaşi mediu. Să zicem că eşti din nou la volan şi circuli cu viteză mare, pentru că nu ai răbdare să mergi încet, printr-o localitate cu drum neasfaltat. În spatele tău se ridică un nor de praf care acoperă toate casele şi toţi trecătorii. Întrebarea mea ar fi din nou: ce sunt acei oameni şi casele lor? Nu, iar ai greşit, acele „chestii” nu sunt nişte „fraieri care nu au maşină şi merg pe jos” sau care „îşi construiesc şătrămeţele în localităţi fără asfalt”, ci tot cetăţeni ca şi tine, exact cu aceleaşi drepturi democratice. Mergi, aşadar, mai încet să nu îi îneci în praf, ocoleşte-i cu grijă că tot acolo ajungi. Unii preferă mersul pe jos, adică sunt altfel decât tine… E vorba de gusturi, ce poţi să faci?…

Ne mutăm în altă parte cu exemplele. Să zicem la iarbă verde, că a venit vara şi toată lumea iese din case şi caută clorofila. Vii şi tu, îţi parchezi maşina în poiană, cu prietenii, scoateţi grătarele, scoateţi boxele şi începeţi distracţia: râsete, cântece, chiote, hăhăieli, dans, caterincă. Întrebarea mea ar fi: aţi observat cumva dacă mai sunt şi alţi oameni prin jur, dacă există şi alte boxe cu muzică dată la maximum cu alte feluri de muzică, dacă şi alţii sunt la fel de zgomotoşi? Nu? Interesant, aveţi simt de observaţie. Şi atunci nu vi se pare ciudat că voi sunteţi singurii din zona asta care se manifestă atât de gălăgios? Ştiu că vreţi să vă simţiţi bine, dar şi ceilalţi vor exact acelaşi lucru… Ce drept aveţi voi să vă impuneţi stilul şi gustul vostru asupra celorlalţi? E democraţie! Dacă sunetul ar fi ceva solid, nu ar fi nicio problemă, dar aşa nu e şi se propagă. Aşadar, daţi sonorul mai încet sau, dacă nu vă simţiţi bine aşa, mergeţi într-un loc pustiu şi vă desfăşuraţi acolo.

Ce ar fi dacă ar veni toţi şi ar face precum voi? Colo un grup cu muzică rock şi răgete, dincolo încă unul cu rap şi strigăte, altul cu muzică clasică, altul cu populară şi chiote şi aşa mai departe, pe o suprafaţă de câteva sute de metri? Păi, ar fi vacarm, Babel! s-ar duce dracului toată distracţia şi iarba verde, nu?

Ştiu că e greu pentru că noi, românii, suntem un popor petrecăreţ şi gălăgios, chiar foarte gălăgios. Aşa e natura noastră. Unul dintre cele mai grele lucruri care îl încearcă pe românul de rând e să fie liniştit şi tăcut. De aceea ne simţim toţi stânjeniţi când mergem în Austria sau Belgia ori Germania, pentru că acolo oamenii sunt tăcuţi, iar asta ne omoară. E ca şi cum ai trăi zi de zi cu un moşneag mustăcios şi enervant în ceafă care îţi şopteşte mereu cu degetul la gură: şşşş, şşşş!!… Cum să trăieşti în asemenea condiţii, cum să fii fericit şi să nu îţi doreşti să vii în ţara ta să tragi un chiot de să răsune văile, chit că trezeşti vecinii şi te înjură?… Şi tocmai de aia ne plac italienii şi toţi cei din sud pentru că sunt ca noi, sonori!…

Şi, în sfârşit, un ultim exemplu. Te afli într-o sală plină cu oameni care participă la un eveniment cultural. Se ţin discursuri, mici concerte, se discută probleme diverse. Ce faci? Nu, nu te duci direct la bar, lingi tot caviarul de pe feliile de pâine, mănânci somonul afumat şi bei câteva pahare de whisky ca să „prinzi curaj”, nu vorbeşti la telefon cu voce ridicată cu prietenii ca să le spui în ce loc de rahat eşti, apoi îţi spui părerea la fel de tare în termeni neacademici când îţi trăsneşte ţie, acoperind toate celelalte discursuri, ci stai calm pe un scaun, aştepţi să vorbeşti, să mănânci şi să bei când îţi vine rândul, iar dacă ai vreo obiecţie, ridici mâna pentru a fi remarcat sau te plângi organizatorului evenimentului.

Asta e democraţia, fraţilor!… Aşa-i că e o mare fâsâială? Cui îi trebuie aşa ceva, cine naiba a mai inventat-o? O mare porcărie, nu? Tot mai bine se trăia înainte: erai şef, făceai ce voiai, dar aşa… Când ieşim şi noi din UE?!… Eu votez „pentru”…

Briscan Zara este scriitor şi publicist