Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Despre creierul moral

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Tind să cred că doar am fost programaţi să avem un „creier moral”, nu şi că, automat, deţinem cu toţii unul. Nu mă feresc să observ că, în contemporaneitate, creierul în cauză constituie mai degrabă un accesoriu anatomic de lux, o veritabilă raritate biologică, decât o constantă a naturii umane.

Am convingerea - empirică, desigur, nu sunt nici medic, nici antropolog - că etica, simţul principial al individului, impulsul distingerii răului de bine reprezintă nişte realităţi neurologice. Sunt, cu alte cuvinte, sau ar trebui să fie segmente bine delimitate în interiorul reţelelor noastre neuronale. Există aşadar, în anatomia omului, ceea ce s-ar putea numi creierul moral. Într-o carte relativ recentă (din 2006), intitulată, sugestiv, Moral Minds, un profesor de la Harvard, Marc D. Hauser pe numele său, a încercat, pornind de la celebra „gramatică universală”, predicată odinioară de Noam Chomsky, să demonstreze materialitatea unei similare „gramatici morale” în evoluţia umanităţii pe Terra. Dacă lingvistul de la MIT credea că ne naştem cu un fel de program gramatical, de natură „informatică”, în genele noastre, program ce ne face capabili ulterior să învăţăm orice limbă pământeană, Hauser bănuieşte, tot aşa, că deţinem, în ADN, codul etic, arătându-ne apţi, în timp, să exercităm judecata morală. Limba e înnăscută în noi (suntem dotaţi, nativ, cu un „creier lingvistic”), iar etica, identic, ţine de universul embrionar al fiinţei (insul ar fi „echipat”, încă din stadiul pre-natal, cu un „creier moral”). O întâmplare din istoria americană, despre care am scris aici în trecut, confirmă, cum să zic, în mod practic, această teorie. Mă gândesc la muncitorul de la căile ferate, din secolul am XIX-lea, Phineas Gage, accidentat, la un moment dat, de-a dreptul macabru. În urma unei explozii, o bară de metal i-a străpuns craniul, printr-unul dintre lobii oculari, ieşind apoi afară în zona parietală. Lobul frontal i-a fost practic zdrobit, însă bietul om nu a murit. A trecut prin mai multe operaţii şi a mai trăit câţiva ani. Au rămas poveşti uimitoare despre el. După traumă, se pare, Gage şi-a schimbat complet caracterul. Din băiatul harnic, onest, săritor şi afabil, a devenit un leneş, mincinos, egoist şi mitocan fără pereche. În linia argumentaţiei de mai sus, s-ar concluziona că nefericita rangă-torpilă îi distrusese, de fapt, creierul moral.

Fără o experienţă ştiinţifică în domeniu, eu aş vedea totuşi lucrurile ceva mai nuanţat. Tind să cred că doar am fost programaţi să avem un „creier moral”, nu şi că, automat, deţinem cu toţii unul. Nu mă feresc să observ că, în contemporaneitate, creierul în cauză constituie mai degrabă un accesoriu anatomic de lux, o veritabilă raritate biologică, decât o constantă a naturii umane. Merg chiar mai departe cu speculaţia şi afirm că, în prezent (nu am competenţa să mă pronunţ asupra întregii istorii!), sensibilitatea etică nu cunoaşte „grade” ale manifestării în individ, arătându-se unidirecţională - fie există, fie nu există. Susţin de aceea că mulţi dintre semenii noştri nu au creier moral. Am verificat asta nemijlocit, relatând, în diverse contexte, mici alegorii cu substrat etic unor inşi pe care îi suspectam de impermeabilitate la ideea de moralitate. Parabolele se loveau de orizontul lor hermeneutic ca de un zid. Respectivii nu dezvăluiau „organ” pentru etică. Percepţia axiologică pentru binele moral era acolo nulă. Şi nu mă refer la oameni lipsiţi de abilităţi intelectuale. Dimpotrivă, majoritatea subiecţilor micilor mele teste etice au fost ipochimeni educaţi şi, în general, sofisticaţi în exerciţiul cerebral. Cu toate acestea, s-au dovedit obtuzi la „problema morală”, pe care nu reuşeau să o proceseze (în conversaţie, ea rămânea mereu în exteriorul câmpului lor de analiză raţională). Exemplu! Îi comunici unui astfel de personaj faptele mărinimoase săvârşite de un terţ, cunoştinţă comună. Ce se va întâmpla? „Amoralul” (haideţi să nu-l numim „imoral”: el nu încalcă legea etică, ci, pur şi simplu, nu are noţiunea sa!) te priveşte cu ochi goliţi de expresie şi, imediat, îţi „explică” partea ascunsă a naraţiunii pe care tocmai i-ai expus-o şi pe care, în naivitatea ta insurmontabilă, te dovedeşti inapt să o pricepi. Ce „descoperi” în „traducerea” decerebratului etic? Nici vorbă de generozitate la eroul din povestea ta! Numai meschinărie disimulată, ipocrizie pernicioasă, atitudine vicleană şi interese voalate!

Dizabilul moral „vede” lumea prin lentila deformatoare a propriei sale carenţe structurale. Binele ajunge rău, frumosul urât şi adevărul minciună, în sistemul lui „interpretativ”. Lumea e atinsă, iremediabil, de morbul corupţiei, oamenii sunt viciaţi în totalitate, destinul umanităţii are doar dimensiune fatalist-apocaliptică. Îţi prevede, inevitabil, eşecul prin inocenţă şi te condamnă, aluziv, la marginalitate, într-un mecanism al degradării morale pe care nu-l înţelegi. Uneori, mă îngrozesc vorbind cu asemenea „constructe” umane, rezultate din neputinţele şi imperfecţiunile profunde ale naturii. Mă gândesc, oripilat, că ei ar putea avea, într-o bună zi, dreptate. În consecinţă, plin de scepticism, ajung să meditez că, treptat, creierul moral ar putea deveni atunci o extensie inutilă în noi, aidoma apendicelui.

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

Liste electorale

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri