Caută 
3 MIN
Video
Mecanismul reglementării contabile a valorii de intrare a activelor fixe (AF) presupune ca periodic, în funcţie de evoluţia indicelui total al preţurilor de consum (ITPC), să fie actualizată respectiva valoare. Odată astfel stabilită, aceasta ar trebui să fie valabilă când este vorba atât de achiziţii AF pentru companii, fie ele de stat ori private, cât şi pentru instituţii publice.
Dacă analizăm, de exemplu, perioada 2007-2013, observăm că aşa au stat lucrurile. Respectiv, peste pragul de 1800 lei, orice bun material a cărui valoare se transmite indirect produsului finit (cladiri, terenuri, instalatii, echipamente şi alte dotări de investitii, adică fostele ”mijloace fixe” – MF) se încadra clar la categoria AF. Glăsuia în acest sens Hotărârea Guvernului nr.105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a MF. Consecinţele se regăsesc în materie de evidenţă, regim de urmărire, amortizare şi tot ce presupune acestea.
Însă, o creştere semnificativă a ITPC, în acelaşi interval (perioada curentă–septembrie 2013 faţă de perioada de referinţă–decembrie 2006), a făcut ca Executivul să revadă pragul amintit. Concret, la o creştere de 139,96% a indicelui menţionat, constatată de Institutul Naţional de Statistică, valoarea de intrare a MF a fost decisă ca fiind 2500 lei. Numai că Hotărârea Guvern (nr.276/2013) dată cu acest scop se referea doar la cazul operatorilor economici. Din textul acesteia nu rezultă că ar fi vorba şi despre stabilirea valorii de intrare a MF în patrimoniul instituţiilor publice.
De altfel, lucrurile sunt corecte, pentru că această HG este dată în baza Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale. Actualizarea limitei valorice în discuţie şi pentru instituţiile statului se face în baza unui act normativ distinct, şi anume Ordonanţa Guvernului nr.81/2003 privind reevaluarea şi amortizarea AF aflate în patrimoniul instituţiilor publice.
Ceea ce nu pare a fi în regulă este decalajul de timp dintre momentele actualizării în cele două sfere amintite. Astfel, observăm că dacă pentru companii pragul modificat (la 2500 lei) operează încă de la 1 iulie 2013, contabilii din instituţiile statului iau în calcul tot valoarea de 1800 lei, a cărei stabilire datează de la intrarea României în UE.
Mai pe şleau, avansul ”scumpetei” din ultimii şapte ani (creşterea de 139,96% a ITPC) nu influenţează acest important prag şi la nivelul instituţiilor statului, lucru în afara principiilor economice. Soluţia ar fi apropierea momentelor din care să opereze noile limite, dacă nu chiar suprapunerea, în ambele sfere considerate. Un decalaj de 6-7 luni rămâne totuşi cam mare.
Ceea ce remarcăm este că se pregăteşte un act normativ de actualizare a valorii de intrare a AF la instituţiile publice (proiect de HG, postat pe sit-ul MFP), care ar urma să instituie şi aici limita valorică de 2500 lei.
Mai mult decât atât, se dă şi o soluţie pentru recuperarea diferenţei rămase neamortizată a AF având valoarea de intrare cuprinsă între 1800 lei şi 2500 lei, existente în patrimoniu atunci când va opera efectiv noul prag. Şi anume, aceasta se va recupera pe durata normală de funcţionare rămasă a respectivelor active.
Însă, de reţinut ar fi că (dată fiind neretroactivitatea normei juridice, acum – doar proiectată), dacă în unele instituţii, sumele aferente intrărilor anumitor bunuri au fost contabilizate ”pe AF” numai dacă individual treceau de 2500 lei, făcându-se (eronat) asimilarea cu cazul operatorilor economici, iar cele aferente bunurilor cu valori de intrare cuprinse între 1800 lei şi 2500 lei, au fost trecute integral pe costuri/cheltuieli, trebuie să se recurgă la regularizări masive. În caz contrar, imaginea în contabilitate nefiind fidelă, opinia de audit n-ar fi tocmai favorabilă.
