Doliul Iaşului la moartea lui C. Bobocel

Faună umană deocheată, ghiuluri, maiouri sport negre, fuste creţe, blugi rupţi şi cârpiţi în părţile esenţiale, freze tip „creastă” cu perciuni până în colţul gurii, imprimeuri pe îmbrăcăminte cu logouri tech şi staruri de la Bollywood, totul în atmosfera asurzitoare a manelelor de jale. În faţa coloanei, „dricul”, o autocamionetă Mercedes împopoţonată ca un pom de Crăciun, un tablou-afiş al decedatului, într-o poză de şmecheraş luată de pe facebook şi o alta, în mărime naturală, purtând un sacou roşu ţipător, brand Versace de Păcureţ. Acesta este spectacolul cu care ar fi fost întâmpinat orice turist dornic să pătrundă prin partea de vest a „oraşului cultural”.

Ce s-ar fi putut întreba un străin şocat de privelişte: este o manifestare despre „morbidul în spaţiul citadin” din cadrul FILIT? Se face cumva o demonstraţie despre riturile de trecere ale minorităţilor în ideea salvării proiectului Iaşi, Capitală Culturală Europeană? Nicidecum! Acest carnaval halucinant, permis în numele toleranţei şi a unui multiculturalism de faţadă, este doliul Iaşului pentru C. Bobocel, şuţ de Italia, din câte se aude. Meritul lui? A murit într-un accident de circulaţie.

În ultimii ani, periodic, convoaiele ţigăneşti îşi fac de cap când vor şi pe unde vor, într-un oraş al nimănui, unde jandarmeria, poliţia locală şi rutieră preferă să nu aplice legile. În schimb, oameni paşnici şi incomporabil mai civilizaţi, pe trotuar, cu afişe în mâini, sunt luaţi imediat la întrebări şi legitimaţi, dacă sunt vizate persoane ale administraţiei locale sau politici guvernamentale, precum ultimul protest împotriva despăduririlor ilegale. De unde se vede că forţele de ordine au ceva cu spiritul civic, nu cu dezordinea publică.

Cum de permit autorităţile repetarea disconfortului şi încuviinţează punerea în pericol a siguranţei circulaţiei? Cine ar fi trebuit să răspundă, dacă un astfel de cortegiu blochează pompierii sau o maşină a SMURD-ului într-o intervenţie contratimp, pe viaţă şi de moarte?

De când poliţia locală a fost transformată într-o gardă de corp a primarului suspendat Gh. Nichita şi am aflat că acelaşi edil se folosea de faima rea a clanurilor de interlopi pentru a-şi intimida amanta, înţelegem cum şi-au dat mâna împotriva intereselor publice.

Nu este un secret că multe dintre clanurile ţigăneşti din Iaşi au fost mereu angrenate în campaniile electorale. De pe vremea lui Ion Solcanu, de pildă, Stăneştii recunoşteau candid cum cotizau cu sume importante la campaniile electorale ale PSD. Aceste legături s-au cimentat în timp şi, numai după felul în care sunt tolerate anumite activităţi, precum traficul de ţigări netimbrate, ne dăm seama că ele sunt extrem de strânse, iar „zonele de influenţă” împărţite. Dacă poliţia ar fi descins în cortegiul de acum două zile, ca să ia amprente şi probe ADN, probabil ar fi lămurit vrafuri din dosarele rămase nesoluţionate. Şi, cu puţin talent, ar fi identificat nişte urmăriţi general. Realitatea evidentă este că poliţia preferă să nu-i deranjeze.

Pentru a opri circul convoaielor este suficientă o simplă hotărâre a Consiliului Local. De ce mai întârzie? Aviz consilierilor: interzicerea cortegiilor funerare nu este un atac la „tradiţii” şi la „obiceiurile creştineşti”. Nimic din priveliştea acestor cortegii nu are de-a face cu solemnitatea unei procesiuni şi datinile strămoşeşti. După exemplele altor oraşe mari, Iaşul trebuie să se alinieze civilizaţiei oraşelor europene, unde moartea este un eveniment al vieţii private, de familie, nu un spectacol grotesc, care dă peste cap programul de lucru a sute de mii de oameni.

Publicitate și alte recomandări video