Drama tânărului de la Casa de copii ce şi-a deschis singur o frizerie: ar putea ajunge din nou în stradă

Ionuţ Muscu a încercat să-şi găsească alt apartament, dar nu are suficienţi bani pentru o chirie mare, cât este pe piaţă, iar proprietarii care au garsoniere sau apartamente cu o cameră, printre singurele opţiuni pe care şi le permite, nu acceptă să-i primească pe Ionuţ, pe soţia sa, care este nevăzătoare, şi pe cei trei copii ai lor, dintre care unul dintre ei bolnav de astm.

Speranţe mici la locuinţă socială

Pentru locuinţe sociale la Primărie, Ionuţ Muscu se află pe poziţia a 13-a pe lista de priorităţi, una deloc optimistă, având în vedere situaţia actuală, când abia se eliberează câte o locuinţă. A depus dosarul acum doi ani, şi încă aşteaptă un semn de la funcţionarii de la Primărie. E conştient că, poate, sunt cazuri mai grave decât al lui, oameni cu mai mulţi copii, cu handicap sau fără un serviciu stabil, dar acum se află parcă într-o situaţie fără ieşire. În mai puţin de o lună, ar putea să fie nevoit să doarmă împreună cu familia pe canapeaua din salonul de frizerie, aflat lângă staţia Pădurii, în intersecţia Baş Ceauş, salon numit „John Style“. Şi acum se înghesuie împreună cu cei trei copii şi soţia într-o singură cameră, dar greutăţile prin care a trecut l-au învăţat să se mulţumească cu puţin. Lună de lună trece prin stresul de a strânge cei 900 de lei pentru chiria apartamentului şi 1.000 de lei pentru închirierea spaţiului în care şi-a amenajat frizeria, în afară de cheltuielile pentru întreţinere şi utilităţi. Acum este presat şi de căutarea unei noi locuinţe, dar şi de plata unor taxe către ANAF. Problemele cu taxele au apărut după ce a încercat să ajute câteva persoane care au ieşit, ca şi el, de la Casa de copii. I-a învăţat să tundă şi i-a angajat cu carte de muncă, pentru a avea o dovadă dacă vor vrea să se angajeze pe viitor în altă parte. Acum se chinuieşte însă să plătească dările către stat, cu care a rămas în urmă, dar nu reuşeşte să ţină pasul cu majorările. De la 7.000 de lei, cât avea de plătit, din cauza majorărilor suma a ajuns la 16.000 de lei, iar greutatea de pe umerii săi apasă pe zi ce trece tot mai greu. Gunoiul, la care plăteşte suplimentar pentru că aruncă şi lame de ras şi intră în altă categorie, lumina, gazul, apa, toate acestea nu-i oferă niciun moment de relaxare. Îi este frică de momentul în care copiii lui ar putea trece prin aceeaşi situaţie în care s-a aflat şi el la 18 ani, de a locui pe străzi. Ar pleca să muncească în străinătate, pentru a putea strânge bani pentru un apartament, dar cine să aibă grijă de cei trei copii şi soţia cu probleme de vedere? Îi mai ajută cumnata lui Ionuţ, dar şi ea are o familie a ei.

O frizerie pentru persoanele cu handicap?

În ciuda greutăţilor, vrea totuşi să îi ajute şi pe alţii. Ar vrea să deschidă o frizerie pentru persoanele cu handicap la care să lucreze cei din centrele de plasament, care sunt acum în centrele de noapte, sau chiar persoane cu diferite dizabilităţi pe care să-i înveţe el să tundă, dar ar avea nevoie de un spaţiu mai mare. „Nu vreau niciun ban pentru asta, doar să mi se dea şi mie voie să-mi desfăşor activitatea acolo“, îmi spune el, cu energie. Ideea i-a venit atunci când un băiat fără picioare, în scaun cu rotile, a venit la frizeria micuţă şi l-a rugat cu lacrimi în ochi să-l tundă. I-a povestit că la alte frizerii l-au refuzat, şi doar Ionuţ i-a înţeles necazul. „Mirosea un pic a urină, dar la ce te poţi aştepta de la o persoană în situaţia lui. Atunci am văzut şi cum se uitau ceilalţi clienţi la el, şi cât de rău se simţea persoana fără picioare când era privit în felul acela“, îşi aminteşte Ionuţ.

Aşa că s-a gândit cum ar putea să-i ajute atât pe cei cu handicap, dar şi pe cei care provin din centrele de plasament. Cu toate acestea, nu ştie de la cine să ceară ajutorul pentru a realiza acest proiect, iar singur nu ar fi în stare. Până să-i ajute pe alţii, are chiar el nevoie de ajutor.