Asta pentru că în cazul când avem de-a face cu bugetul de stat, nerespectarea termenului de plată a obligaţiilor fiscale atrage dobânzi de 0,03% pe zi de întârziere (10,95% pe an), dar şi penalităţi de întârziere de 0,02% pe zi de întârziere (7,3% pe an). Prin însumare, se obţine 18,25%, ceea ce înseamnă că uitarea timp de un a plăţii unei sume în contul ANAF presupune, pe lângă plata acesteia, plusarea a încă unei cincimi din aceasta. Pe de altă partea, dacă amnezia contribuabilului determină neplata unei obligaţii către bugetul local, pedeapsa este chiar mai mare. Aceasta determină ca în afara creanţei principale (impozit, taxă etc.), să se adauge una accesorie, care, în cazul unei întârzieri de un an, tinde către un sfert din bază. Mai exact, pentru nerespectarea termenului de plată a obligaţiilor financiare administrate de organele locale, se datorează majorări de întârziere de 2% pe lună sau fracţiune de lună (rezultând 24% pe an). Un atare mod de reglementare, dincolo de diferenţele de tratament financiar arătate, este văzut de finanţişti drept ”un regim neunitar şi totodată inechitabil sub aspectul cuantumului în ceea ce priveşte accesoriile în materie fiscală” (NCPF, Proiect, http://www.mfinante.ro/ transparent.html?methodâtransparenta&paginaâacasa&localeâro).

Si iată de ce au şi dreptate aceştia. Cu ocazia inspecţiilor, sistemul descris (cel al accesoriilor aplicate pentru neplata în termen a datoriilor bugetare, compus din dobânzi şi penalităţi de întârziere) se aplică şi diferenţelor suplimentare de impozite şi taxe stabilite de organele de control. Inconvenientul major care apare este că acesta nu ţine cont de cele două obligaţii fiscale de a face, respectiv (1) de a stabili şi declara corect suma impozitului datorat şi (2) de a plăti la termen impozitul respectiv. Practic, comportamentul contribuabililor privind îndeplinirea obligaţiei de a declara corect impozitele şi taxele datorate, aproape că nu contează. Astfel, contribuabilul A, care declară corect creanţa fiscală (dar nu plăteşte), este penalizat la fel ca şi contribuabilul B, care nu a plătit aceeaşi sumă ca urmare a depunerii unei declaraţii incorecte. Ceea ce ne apare cât se poate de contraproductiv este că nu se distinge faptul că B încalcă două obligaţii prevăzute de legea fiscală: aceea de a stabili şi declara corect creanţa fiscală şi, ca o consecinţă, aceea de a plăti la termen respectiva creanţă.