Durerea capătă forme variate la Iaşi: Marmura şi granitul pun stăpânire pe cimitire (FOTO)

Flori, cele mai multe veştede şi arse de soare, cruci vechi sau monumente impunătoare, alei bătute de paşii celor dragi sau căzute în uitare – toate întregesc tabloul cimitirelor ieşene. Durerea capătă forme variate, iar cimitirele devin spaţii pestriţe. Dacă în trecut crucea de lemn era aşezată la căpătâiul oricărui creştin, astăzi mormintele devin tot mai ornamentale.

VEZI GALERIA FOTO

Sirena de bronz

Marmura şi granitul au luat locul lemnului şi al pietrei, dintr-o dorinţă a familiilor de a-şi exprima recunoştinţa faţă de cei pe care i-au pierdut. Sculptorii îşi pun toată imaginaţia la bătaie pentru a crea postamente cât mai artistice, iar preţurile cresc, în funcţie de complexitatea modelelor. Pentru o cruce de marmură sau granit şi un postament stilizat sub formă de lacrimă, inimă sau carte deschisă, familiile scot din buzunare de la 1.500 la 3.000 de lei. Dacă piatra de mormânt include şi sculptura unui înger, costurile ajung uşor la 7.500 de lei. În Cimitirul Eternitatea, de exemplu, astfel de monumente sunt tot mai des întâlnite. Ba mai mult, ieşenii s-au adaptat tendinţelor şi imprimă imaginea decedatului pe piatra de granit, cu dimensiuni considerabile, parcă special pentru a ieşi în evidenţă. Îngerul care veghează este unul dintre cel mai des întâlnite simboluri din cimitir, fie că el se apleacă spre cruce, spre locul de veci sau ocroteşte un copilaş. Inedită este sirena de bronz, care plânge la mormântul unei tinere, cu un buchet de trandafiri albi în mâini. „Diafană şi neîmblânzită, aşa cum ai trăit, tot aşa ai plecat acolo Sus, ca să te rogi în liniştea singurătăţii tale pentru fericirea celor pe care îi aştepţi” este epitaful care justifică prezenţa stranie a unei sirene în cimitir. Alte sculpturi par să iasă din mâinile unor nepricepuţi, care au încercat doar să surprindă personalitatea răposatului. Piatra de mormânt a unor soţi – actor şi profesoară – înglobează măştile triste şi vesele, simbol universal pentru teatru, pana de scris, pensonul, harpa şi porumbelul alb. Deasupra aşa-zisului monument, două mâini firave se unesc ca pentru rugăciune, în jurul unei cruci împodobite cu fir gros de aţă.

Ce spun preoţii ortodocşi

Preoţii ortodocşi sunt sceptici vizavi de astfel de manifestări ale creativităţii, încurajând familiile îndoliate mai degrabă spre rugăciune şi fapte bune. „Există o varietate de modalităţi prin care lumea modernă încearcă să evidenţieze prezenţa unui mormânt. Sub influenţa noilor mode venite dinspre Occident, s-a pus accent pe monumentul funerar. Originar, în spiritul creştin tradiţional, întotdeauna a fost acceptată crucea simplă, de piatră, ba chiar a fost preferată cea de lemn. Odată cu prăbuşirea crucii, prin putrezirea ei, acel petec de pământ era oferit spre înmormântare altcuiva. Lucrul acesta se întâmplă şi acum în zonele rurale”, spune părintele Mihai Mărgineanu, de la parohia ieşeană Toma Cozma. Crucea, prin tradiţia bisericească, este un element necesar pentru existenţa mormântului creştin. Reprezentanţii BOR subliniază că accentul trebuie pus pe existenţa acesteia, şi nu pe partea ornamentală. “Crucea este şi un semn de identitate, dar are şi un puternic conţinut eshatologic. Astăzi se recurge la monumente funerare în care apar reprezentări de îngeri, forme geometrice sau mai deosebite. N-aş putea spune că astea constituie un indice aparte în raport cu mormântul creştinului. E nevoie doar de cruce. Nu este important cum împodobim mormântul, ci cum împodobim casa din ceruri prin rugăciunile pe care le face biserica. Toată rânduiala ortodoxă este foarte bogată în rugăciuni şi acte de milostenie în memoria răposatului. Mormântul nu trebuie privit ca un punct terminus al existenţei creştine”, detaliază părintele Mărgineanu.

Costă cât o vilă

Cele mai impunătoare monumente din Cimitirul Eternitatea rămân cele vechi de zeci de ani, adevărate opere de artă. Printre cele mai curioase reprezentări se numără cea a dealului Golgota, în care se odihneşte familia boierească Sion. Construcţia atrage atenţia prin mărime, dar şi prin alegerea neaşteptată a simbolurilor. “Monumentul, dealul pe care Iisus şi-a dus crucea, a fost construit pentru familia Sion prin 1932 – 1934 de aceiaşi meşteri care au făcut şi treptele de la Râpa Galbenă. Cântăreşte 85 de tone, iar de la talpă până la vârf are 12 metri. Sunt şi trepte mici, pe care vara copiii le urcă până în vârf. Un asemenea monument nu va mai fi construit vreodată aici, e foarte scump. Poate cât o vilă”, precizează sculptorul Dan Condur. Capela mortuară construită de evrei, în schimb, se află într-o stare avansată de degradare şi e folosită drept depozit sau magazie de scule pentru muncitorii din cimitir. “Prin 1960, un mitropolit a fost în vizită la cimitir şi a văzut construcţia. Nimeni nu a dat importanţă atunci la detaliile jidăneşti, dar mitropolitul s-a supărat, şi din acel moment nu au mai fost depuşi creştini în capelă”, mai povesteşte sculptorul. Atenţia vizitatorilor în Cimitirul Eternitatea este atrasă şi de mormântul Floricăi Codreanu. În loc de cruce, deasupra pietrei vechi este aşezată sculptura unei femei goale, care întinde un pocal, privind spre cer.