Caută 
5 MIN
Video
Pentru economiile occidentale unul dintre indicatorii importanţi este maniera în care populaţia percepe evoluţiile economice în viitor, un element care are un efect important asupra apetitului de consum.
O bună parte dintre liderii politici importanţi din România se arată destul de multumiţi de starea naţiunii. Stăm bine, situaţia e stabilizată din punct de vedere financiar, suntem sub marja de deficit bugetar decisiv convenită la Bruxelles. Premierul, de pildă, chiar s-a autofelicitat pentru toate aceste realizări, acum când s-a împlinit un an de când s-a instalat la Palatul Victoria. Nu ne rămâne decât să ne concentrăm pe atragerea fondurilor europene şi totul va merge ca pe roate.
Aşa se văd lucrurile la nivel macro. Când cobori însă la firul ierbii realitatea economică românească e departe de a fi încurajatoare. Din contra, avem toate semnele contrare: oamenii frecventează mai puţin restaurantele, îşi cumpără mai puţine lucruri, cheltuiesc mai puţin pentru cadouri. Chiar şi în Bucureşti, oraşul cel mai puţin afectat de criza din ultimii ani. Un indicator relevant sunt investiţiile în marketing şi PR ale companiilor. Piaţa de publicitate TV e astăzi sub jumătate din cât era în 2008. E drept, şi în alte părţi din Europa a scăzut. Dar cu mult mai puţin. Importurile de autoturisme au scăzut şi ele cu 65-70 de procente. Dealerii auto mai supravieţuiesc, cu greu, doar pe seama activităţilor de service. Bugetele pentru tradiţionalele cadouri de protocol, de Crăciun şi de Paşte, ale firmelor micii, medii şi chiar mari s-au diminuat drastic. Cu prilejul ultimelor Sărbători de Paşte, practic s-au evaporat cu totul. Toate sunt semnele unei majore depresii a consumului cu un impact semnificativ asupra climatului din mediul de afaceri.
S-a ajuns astfel la o spirală galopantă a datoriilor reciproce dintre firme, la care se adaugă cele în raport cu instituţiile de stat. Una din explicaţii ţine de comportamentul băncilor care pun condiţii de creditare tot mai dure, micşorează adesea liniile de credit (ceea e crează grave dificultăţi de numerar clienţilor lor) sau, ca urmare a deprecierii valorii proprietăţilor imobiliare, cer garanţii suplimentare de care, de regulă, companiile private, nu dispun. De unde şi dificultăţile financiare din mediul privat, inclusiv în ceea ce priveşte plata salariilor. În mass media, de exemplu, în mod curent se înregistrează restanţe salariale de două-trei luni.
Aceste dificultăţi majore prin care trece mediul de afaceri nu sunt conjuncturale. Sunt de natură structurală şi prin urmare e de aşteptat să fie de lungă durată. Cu atât mai mult cu cât şi criza economică din Europa, spaţiu de care suntem strâns conectaţi, e şi ea una de natură structurală din moment ce majoritatea economiilor de pe continent sunt tot mai puţin competitive în raport cu cele din Asia unde statul social e mult mai restrâns, salariile considerabil mai mici şi legislaţia muncii mult mai puţin severă.
Două dintre elementele critice cu influenţă majoră asupra evoluţiilor din mediu de afaceri sunt: starea de spirit din populaţie şi maniera în care funcţionează aparatul de stat. Şi la ambele capitole stăm rău. Pentru economiile occidentale unul dintre indicatorii importanţi este maniera în care populaţia percepe evoluţiile economice în viitor, un element care are un efect important asupra apetitului de consum. E limpede că dacă oamenii sunt optimişti, dacă cred că economia unei ţării merge într-o direcţie bună, vor consuma mai mult. Vor investi în case, în maşini, în mobilă sau în aparate electrocasnice. Reversul fiind bineînţeles valabil. Or, în România populaţia este departe de a fi optimistă din acest punct de vedere. După boom-ul imobiliar şi de consum care s-a încheiat brusc în 2009 oamenii au devenit extrem de precauţi. Se aşteaptă mai degrabă la evoluţii negative. Iar turbulenţele din mediul politic, care au atins apogeul în vara anului trecut, nu fac decât să întărească această impresie. Un indiciu relevant şi în egală măsură extrem de îngrijorător este faptul că o cercetare sociologică relativ recentă releva faptul că trei sferturi dintre români şi-ar trimite copiii să înveţe în străinătate. Sentimentul dominant fiind acela că dincolo de dificultăţile de moment e puţin probabil ca aici lucrurile să se schimbe în bine pe termen mediu sau chiar lung.
Eficienţa aparatului de stat şi o legislaţie stabilă şi lipsită de ambiguităţi sunt doi dintre indicatorii importanti utilizaţi în grila World Economic Forum pentru stabilirea nivelului de competitivitate al unei economii. În ambele cazuri suntem la coada clasamentului. Calitatea managementului din zona administraţiei nu doar că nu dă deloc semne de îmbunătăţire, ci pare să se deprecizeze ca efect al avalanşei de numiri clientelar politice din ultima decadă. S-a ajuns în situaţia ridicolă în care oameni fără nici un fel de pregătire şi fără un minim traseu profesional au ajuns să fie paraşutaţi direct din structurile de partid în fruntea unor instituţii. Avem şi în Iaşi o mulţime de situaţii de acest gen. Cei în cauză pe de o parte nu ştiu ce să facă, pe de alta singura lor preocupare majoră este aceea de a-i mulţumi pe cei care i-au numit.
Toate aceste constatări sunt departe de a fi surprinzătoare. Până la urmă situaţia din economie e în mod semnificativ influenţată de caracteristicile generale care definesc societatea în ansamblu, în primul rând valorile care o guvernează, de la gradul de toleranţă la corupţie până la respectul pentru principiile morale şi excelenţa profesională. Adică, acele lucruri care preocupă cu adevărat doar o mică parte din populaţia României.
