Eroşi au fost, Eroşi sunt încă

* După un Valentine’s Day pentru fete şi femei a trecut şi Dragobete, cel pentru femei şi fete. Zile calde de iubire, cheltuială în neştire, daruri multe pentru ele şi goluri prin portofele – cam toţi banii de pe carduri sunt, acum, rochii şi farduri! Unii mult s-au bucurat (ei credeau că au scăpat!), însă nu s-a terminat: azi suntem în 26 (după calendar, e vineri): bărbaţii, bătrâni sau tineri, caută daruri frumoase, că mai sunt zile puţine şi din nou martie vine. Goană după mărţişoare (de care să-i cumpăr, oare?), toporaşi şi ghiocei (că le-ncântă pe femei!), în rafturi sunt daruri, mii, sunt cozi la parfumerii, şi din nou, prin magazine, se văd cărucioare pline; din nou, primăvara vine!

* Vine, vine primăvara, e adevărat, ăsta-i mersul firesc al naturii, dar până atunci oamenii muncii încearcă să-şi mai revină după trecerea Dragobetelui. Că după Valentine’s Day, pe bază de inimioare din import, a fost şi Dragobetele, pe bază de iubire naţională, strămoşească. Cel puţin aşa cred mulţi, că e o chestie veche, din pruncia poporului; adevărul este că acest Dragobete (care are şi un nume cam câş, sugerând mai ales dragostea de beţie) a ajuns pe teritoriul nostru la fel ca Valentine’s Day, adică din import, şi nu e mai vechi de 200 de ani, fiind aşadar la fel de dac ca stegarul Antenei 3, bărbosul ăla, care mai vizitează şi balamucul din când în când…

* Să nu rămână comercianţii cu marfă nevândută între Valentine’s Day şi 8 Martie, Dragobetele a fost scos din lada de zestre ca un element de echilibru naţional în faţa globalizatului Valentin, iar micile simboluri de amor pe roşu au fost revopsite (adică roşul a rămas, dar li s-au tras o dungă albastră şi una galbenă). Trebuie să recunoaştem că Dragobetele (fiul Babei Dochia), figurat ca un tânăr zdravăn de fură porcul din curtea vecinului şi fuge cu el sub braţ, sugerează erosul mai mult decât Valentin. Posibil ca, în mintea unora, Dragobetele să fie un fel de Terente, dar nimeni nu-l poate descrie exact; faptul dă apă la moară celor care spun că a fost văzut şi prin alte zone ale lumii, primind nume diferite, ca Yeti sau Bigfoot.

Nu se ştie dacă există un Dragobete sau mai multe exemplare: pare logică ultima variantă; altfel, ar fi cam bătrân pentru rolul de patron al iubirii naţionale şi ar avea păr vopsit ca Petre Roman ori perucă, la fel ca Benone Sinulescu…

* A trecut şi Dragobetele, dar aburii iubirii plutesc în continuare peste ţară, ca fumul de grătare într-o zi de 1 Mai din campania electorală, fiindcă peste câteva zile vin 1 şi 8 Martie, vine perioada de început al primăverii. Fiind an electoral, de la Valentine’s Day încoace primarii în funcţie tot organizează manifestări dedicate iubirii; corespondenţii noştri locali ne-au dat mai multe detalii:

* Primarul din Consumatori a refuzat să oficieze "căsătorii de probă pentru o zi", de Dragobete, ca în cluburile trendy din Bucureşti, ci doar "cumătrii de probă"; la insistenţele publicului adunat în Căminul Cultural, a înmânat "certificate de deces pentru o zi" tuturor celor morţi de beţi.

* Întocmai ca în cluburile din Capitală, şi localnicii din Dăunători au cerut să aibă în sala de festivităţi, pregătită pentru voie bună, un ring de dans cu aparat special de făcut spumă. Primarul le-a făcut voia şi a rugat câteva femei din sat să verse într-o balie ligheanele cu apă cu detergent, în care spălaseră scutecele copiilor.

* La Bugetari, de Dragobete, s-a organizat un concurs de sărutat artistic, isprăvit în mod nefericit, pe fondul sirenelor de salvare. Din fericire, medicii care au oferit asistenţă participantelor le-au stabilizat şi le-au dat cu parfum, să uite mirosul (de usturoi cu vin prost) partenerilor cu care s-au sărutat înainte de a leşina. Până la urmă, să nu iasă supărare, juriul a împărţit tuturor participanţilor de sex masculin diplome (frumos colorate) de Dragobeţi, cu nivelurile Dragobeţi Cui, Dragobeţi Lemn şi Dragobeţi Cleşte. Sfârşit de săptămână vesel să avem!