Este cea mai tânără profesoară din Iaşi. La 16 ani îi inițiază pe cei mici în sportul minții

Piesele de şah au înlocuit o parte din jucăriile de acasă încă de la grădiniţă, când a fost înscrisă la clubul CSS Politehnica Iaşi, unde este şi în prezent membru. „Sunt profil mate-info, iar şahul m-a ajutat mult la matematică. Este un sport al minţii, bazat pe strategie, intuiţie, e o luptă cu psihicul. Cine cedează psihic primul, pierde. Trebuie să ai o stăpânire de sine foarte mare, trebuie să-ţi imaginezi cum merg piesele pe tablă fără să le muţi“, povesteşte eleva. De mică a obţinut rezultate bune la concursurile la care a participat iar anul trecut a obţinut locul IV pe ţară la fete, la Campionatul Naţional de şah pentru junioare.

Tot anul trecut o obţinut locul I la blitz şi locul III la şah clasic la Campionatul Naţional pe echipe. Când avea 13 ani a participat şi la Campionatul European care a avut loc în Bulgaria, de unde s-a întors cu rezultate promiţătoare. Acum este „domnişoara profesoară“ pentru copiii de la cercul de şah. Unde-şi petrece 16 ore pe săptămână. Are program marţea, vinerea, sâmbăta şi duminica, câte patru ore pe zi, după orele de şcoală. Am spune că este obositor, însă Adriana face faţă şi cu învăţatul, şi cu pasiunea sa. Momentan nu mai merge la Club, deoarece vrea să se concentreze pe învăţat, face intensiv germana la şcoală şi o aşteptă un examen anul acesta. Un rezultat bun îi va echivala bacul la proba la germană.

„Cea mai lungă partidă de şah a mea a fost de şase ore. Aveam 13 ani pe atunci, eram la Braşov la un concurs şi era remiză, ne luptam pentru diferenţa dintre locul III şi IV. Ţin minte că m-am uitat pe geam la un moment dat şi era ziuă. Când m-am uitat iar era noapte, n-am simţit când au trecut şase ore, eram concentrată. Şahul ordonează mintea, dacă n-aş fi ştiut să joc şah cred că aş fi fost o aiurită!“, mărturiseşte tânăra profesoară.

Idolul său este Bobby Fischer, un jucător de şah american al cărui stil diferă de cel al ruşilor, este mai creativ. Anul acesta sunt Naţionalele dar nu poate merge, consideră că şcoala e mai importantă, mai ales că vrea să devină medic chirurg. „Mama e medic de familie şi o zi pe săptămână fac practică la ea la cabinet, sunt «asistentă» medicală joia“, adaugă Adriana. Deşi nu-şi doreşte să facă performanţă din şah, profesoara de numai 16 ani este susţinută de toţi profesorii săi, fie că sunt de la Clubul unde se pregăteşte fie că sunt de la şcoală.

„Este un copil care are aptitudini pentru şah, dar decizia ei a fost ca şahul să rămână o pasiune, iar şcoala să fie pe primul plan. Ea acum predă la alţi copii, mulţi dintre cei pe care îi pregătesc îşi doresc ca, dacă nu fac performanţă, să împărtăşească şi celorlalţi din ce au înbăţat ei. Adriana este unul dintre aceşti copii şi a început chiar de timpuriu cu acest lucru. Poate deveni un instructor care descoperă copiii cu talent“, a menţionat Vasile Manole, instructorul de şah al Adrianei. După ce termină liceul vrea să se înscrie la medicină, dar la o Universitate din afară. Ar vrea să plece, să vadă lumea! I-ar plăcea să poată îmbina şahul cu meseria de medic, poate să-şi creeze singură un club unde să pregătească micuţii care au aceeaşi pasiune.

La şcoală are rezultate la fel de bune şi atrage simpatia profesorilor care îi admiră talentul. „Ca dirigintă văd o tânără serioasă, doritoare de a exploata orice moment al orei, are un simţ al responsabilităţii dezvoltat în tot ceea ce face, e atentă, implicată şi are rezultate bune la şcoală, se numărăr printre cei mai buni din clasă. Observă că pasiunea ei pentru şah o face să-şi organizeze bine timpul, eu sunt foarte mulţumită, e pe drumul cel bun şi este un copil care are cei şapte ani de acasă“, povesteşte Niţa Nedea, diriginta Adrianei.

Tânăra spune că se simte bine profesoară la 16 ani şi spune că , deşi nu are experienţă ca dascăl, crede că poate să se pună mai bine ca un adult în locul copiilor. Banii pe care îi câştigă de la cercul de şah o fac oarecum să fie independentă, însă recunoaşte că nu e prea cheltuitoare şi că mai poate şi economisi. Cert este că cei mici o iubesc şi de câte ori o văd la curs, îi sar în braţe. De patru ori pe săptămână, Adriana Verdeş se ridică din bancă pentru a se aşeza în faţa clasei, la catedră.