Fanfariştii

Ispitind diferite izvoare, am găsit, pe internet, o formă apropiată în italiană, limbă în care înseamnă ceea ce puteţi intui, dar şi afla accesând, de exemplu, „Fanfaristi/ Fanfara Bersaglieri di Ceggia”. Tocmai din această cauză, ne cerem scuze că vrem să adăugăm termenului românesc o nuanţă derizorie, de calificativ; pornind de la impresia de sonoritate excesivă a cuvântului în cauză, asociată, ad-hoc, ideii de fanfaronadă, împrumut de origine franceză la noi (fr. fanfaronnade), cu sensul iniţial „arie de trompetă”, aparţinând familiei fanfare. Avem în vedere emisiuni de… ştiri de pe diferite canale tv din preajma zilei de 1 mai şi din această zi ca şi din următoarele, de o zgomotoasă şi cumva disperată preocupare pentru distracţia obsesivă (nu numai bahică). Ne vom mărgini la evocarea atmosferei recurgând doar la câteva dintre cuvintele-cheie utilizate, fără prea multe comentarii.

* Alkohol. În ajunul sărbătorii, atenţia reporterilor s-a îndreptat spre turiştii străini, tineri, bineînţeles, care vin la Vama Veche (se zice că ne-ar fi mers buhu’); a interesat, în primul rând, ce au în bagaje: „- Ce aţi adus cu Dvs.? – O pătură şi ceva haine. – Dar ce mai aveţi acolo? – Secret! – Aveţi alcol?! – Oh yeah, alkohol!”. Şi la fel, la următorul/ următoarea.

* Încălzirea. Să vedem cum merg lucrurile, deci întrebare pentru un „vamaiot” de-ai noştri, un tânăr palid, cu o sticlă de bere în mână: „Ce faci, te distrezi? – Mă încălzesc pentru la noapte! – Câte beri ai băut până acum? – Zece!”.

* Fetele. Să vedem la ce ne putem aştepta, deci (pentru un grup): „- Sunteţi singuri (!), cum o să vă distraţi la noapte? – Găsim, au venit şi fete”. Unii au şi găsit; un alt… reportaj s-a desfăşurat într-un compartiment de tren, unde recunoaşterile s-au produs spontan şi asocierea s-a făcut, fireşte, pe baza unor recipiente scoase din bagajele fetelor şi băieţilor, aspect atent urmărit de camerele de luat vederi.

* Agăţatul. Totuşi, unii trebuie să se descurce la faţa locului, iar reporterii, mai ales cei de la Pro tv, nu ne puteau lăsa în neştiinţă. Pe baza unor investigaţii susţinute (nu s-au dat, totuşi, statistici), au obţinut răspunsuri diversificate, pe care redacţiile s-au străduit să le sintetizeze în ceea ce au numit „Tehnici de «agăţat» în Vama Veche”, şi pe care, în cursul transmiterii ştirilor, le-au scris şi înfăţişat în tabele, pe monitoare. Cu diferenţe în ceea ce priveşte momentul zilei (sau nopţii), look-ul şi comportamentul fetelor: două, vesele şi comunicative; una cu aer intelectual (faţă de care trebuie să te arăţi „bleg”, dar s-o inviţi să bea cu tine, un suc sau o cafea) etc. „- Şi, apoi, ce faci? – Dacă ai cazare, o duci în cameră, dacă nu, în cort! – Da, dar…?”.

* Totul în comun, în gaşcă! Discuţia continuă, cu un tânăr ce are în braţe o chitară: „- Cânţi, ţi-ai adus cu tine chitara? – Nu-i a mea, e a unui prieten! – Şi ţi-a dat-o? – Sigur, totul este în comun! – Chitara, băutura? – În Vamă totul este comun, chitarele, băutura, totul, totul!”. Intervine sentimentul unei calorice comasări sociale, exprimat de termenul gaşcă, preamărit de interlocutori şi preluat aprobator nu numai de reporteri (ce promit că rămân „la faţa locului” şi vor urmări şi transmite tot ce se mai petrece), ci şi de prezentatorii aşa-numitelor ştiri. Suntem preveniţi că se dansează şi se bea până în zori, apoi e linişte până spre prânz, după care începe iarăşi „încălzirea”, pentru noaptea următoare etc. N.B. Sub titlul „Valuri de şampanie” s-a transmis, de exemplu, cu aplomb, şi cum au petrecut (de fapt, la indigo) tinerii, în cluburi (de „fiţe”), şi noaptea de Florii!

* Nopţi incendiare. Descrieri cu viziune de epopee homerică a ambiţionat Andreea E. şi în ceea ce priveşte distracţia… românilor în munţi, care s-ar fi luminat de la grătarele aprinse, după cum şi râurile s-ar fi încălzit, din cauza sticlelor de bere puse la răcit! Concluzia: „Zeci de mii de oameni – un singur scop: distracţia”, de-ţi aduci aminte de zicerea „Sărbătoarea lui Curgolea”! Se estima că nici la meciul Dinamo – Steaua, de pe Naţională, nu vor fi spectatori români, toţi bucureştenii fiind la mare; noroc că au venit ceva străini!

* Fanfaronadă. Că restul românilor, poate peste 99%, au rămas pe la casele lor, iar unii abia au ce mânca, asta nu-i ceva de luat în seamă de televiziunile-fanfare ale petrecerii de armindeni, umilindu-i pe naivi cu tablouri ce ne evocă, parcă, atmosfera premergătoare apariţiei sinistrei ameninţări „Mane, Tekel, Fares!”. O profeţie, nu numai pentru Bucureşti, ce i-a revenit, dar din altă direcţie, în dimineaţa zilei de 2 mai, unui domn Mărmureanu, prezentând distribuţia temporală a cutremurelor de pământ catastrofale: câte două pe secol, primul fiind cel din Nepal. 

Stelian Dumistrăcel este profesor universitar doctor în cadrul Departamentului de Jurnalistică şi Ştiinţele Comunicării de la Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi