Femei au fost, bărbaţi sunt încă

 

Comitetul Olimpic Internaţional a emis recent o regulă prin care sportivii transsexuali pot fi acceptaţi în competiţie fără operaţie de schimbare de sex în cazul în care tranziţia se face de la sexul feminin la cel masculin. În mod firesc, în carzul tranziţiei inverse, operaţia şi terapia cu hormoni este strict necesară. Regula nu a stârnit discuţii decât în cazul celor care nu stăpânesc problema şi care confundă transsexualitatea cu hermafroditismul, fiindcă  aluziile ignorante la homosexuali şi pedofili nu merită luate în consideraţie. Sportivii hermafrodiţi, înscrişi, evident, în competiţiile feminine, erau la mare vogă până pe la mijlocul secolului trecut, când în competiţiile atletice s-a introdus controlul sexului. Cel mai mediatizat caz s-a petrecut încă din perioada antebelică, când redutabila sprinteră poloneză Stanislawa Walasziewicz (Stella Walsh după ce s-a stabilit în SUA) a fost acuzată de hermafroditism, cuplă privită, ce-i drept, doar prin moralitatea participării la întreceri feminine. Procesul Stellei cu detractorii,  devenit subiect de filme, s-a încheiat cu victoria primei campioane olimpice poloneze, însă bomba a explodat, pe patul de moarte al sprinterei, când a mărturisit că ea, de fapt, era… bărbat. În perioada comunistă, URSS a fost în fruntea căutărilor unor anume specimene biologice, favorizată de întinderea mare  a teritoriului, “fraţii”, de fapt surorile Press, Irina şi Tamara, fiind cele mai cunoscute. După introducerea controlului, dopingul şi – mai ales în RDG – tratarea cu testosteron a atletelor a fost metoda intensivă de a se jongla cu sexul sportivelor. Singura problemă de hermafroditism a fost după CM de atletism din 2009 şi a vizat-o pe campioana mondială de la 800 m, sud-africana Caster Semenya, dar după o imensă vâlvă, controalele severe au scos-o pe atletă din culpă.

Transsexualismul este, însă, o deformaţie mai mult psihică în care o persoană se indentifică puternic cu sexul opus şi, singura rezolvare a acestei drame este operaţia de schimbare a sexului. În cele ce urmează, prezentăm trei cazuri de sportivi transsexuali, dintre care unul, cel de-al doilea, are conotaţii de-a dreptul criminale

 

Primul caz este, de fapt, la limita dintre transsexualitate şi hermafroditism. Schioara Erika Schinegger s-a născut în 1948 în localitatea Agsfdorf, din regiunea Carintia din Austria. Ea a crescut ca fată, dar a preferat să se joace cu băieţii. În 1967, la Portillo (Chile), a devenit campioană mondială în proba de coborâre, dar după un an, în vreme ce se pregătea pentru Olimpiadă un control al CIO a descoperit misterul, Erika având organe genitale masculine. Ca urmare, CIO a descalificat-o, iar ea s-a decis să facă operaţie, plus tratament hormonal  şi să devină… el.  După ce şi-a schimbat numele în Erik, s-a căsătorit şi a devenit tată. În 1988, în cadrul unui show televizat la televiziunea de stat austriacă, Erik Schinegger a oferit medalia sa din Chile, sportivei franceze clasate pe locul II, Marielle Goitschell. În prezent, Schinegger conduce o şcoală de schi în localitatea sa natală

 

Cel de-al doilea caz este cutremurător şi s-a petrecut în celebrele laboratoare de sportive din RDG, care produceau la comandă loturi noi, în cazul când cele consacrate simţeau uzura, sau – mai rău – resimţeau efectele devastatoare ale tratamentelor cu testosteron şi steroizi. Una dintre aceste sportive se numea Heidi Krieger, care (în)dopată cu astfel de substanţe a câştigat la 20 de ani titlul european la aruncarea greutăţii, la Stuttgart. A fost prima şi ultima oară când lumea atletismului a auzit, pe teren, de această sportivă. Pentru că lui  Heidi i s-au introdus supradoze în mod experimental. Conform cercetătorilor Werner Franke şi Brigitte Behrendonck, doza de steroizi cu care a fost tratată aruncătoarea, era de 1,5 ori ca aceea folosită de celebrul sprinter canadian Ben Johnson. Încă de la 18 ani, Heidi a început să capete caractere secundare masculine, devenind transsexuală fără voie. În 1997, fosta atletă şi-a luat inima în dinţi şi a făcut operaţie de schimbare de sex. Andreas Krieger şi-a dedicat viaţa dezvăluirii tehnicilor criminale de tratament chimic la care au fost supuse sportivele din fosta RDG. Andreas s-a căsătorit cu o fostă înotătoare provenită din RDG, Ute Krause, şi ea o victimă a dopajului masiv.

 

Deşi transsexuală în adevăratul sens al cuvântului, Yvonne Buschbaum, născută la Ulm în 1980, a recurs la operaţia hormonală după o destul de prodigioasă carieră de săritoare cu prăjina, la 27 de ani. Ea a fost medaliată cu bronz la CE dn 1998 şi 2002, a fost campioană continentală de junioare în 1999, a cincea la Olimpiada de la Sydney (2000) şi a obţinut alte locuri fruntaşe la competiţii internaţionale. În 2007 a decis să se retragă din atletism, pretextând o accidentare, adevăratul motiv fiind schimbarea sexului, noul nume, Balian, fiind inspirat de un personaj din filmul “Kingdom of Heaven”. Balian a încercat, fără succes, să participe în proba masculină de la JO 2008 de la Beijing. În prezent, practică meseria de antrenor.

 

 

Aceste exemple, dar şi altele arată că majoritatea sportivilor transsexuali au la naştere sexul feminin şi niciunul nu şi-a continuat cariera sportivă cu noua identitate, sau nu au ajuns vedete. În tranziţia inversă, cel mai cunoscut nume este al lui Bruce Jenner, campion olimpic în 1976 la decatlon, care a devenit ulterior… Caitlyn Marie Jennner şi a fost o apreciată realizatoare TV în SUA.