FILIT – 2016: încotro?

Expoziţii, inaugurări muzeale, întâlniri-dialog cu invitaţii, scriitori, traducători, critici, jurnalişti, „ateliere”, la Universitate şi în licee, mese rotunde, dezbateri. Ca pondere, nu numai cantitativ, au dominat vernisajele expoziţiilor şi seria „Scriitori printre liceeni”. Ediţia nu s-a limitat numai la literatură (beletristică), de pildă: ultima, a treia seară, dialogul cu Lucian Boia, moderat de Dorin Dobrincu, la care, din păcate, n-am putu să asist, dar formularea genericului (Istoria ca ficţiune) nu părea, oricum, să-l scoată pe profesorul bucureştean, campion al „demitizărilor”, dintr-ale lui. E bine, însă, că se deschid culoare şi către mai largul evantai al umanioarelor (istorie şi istoriografie acum, la alte ediţii, poate, filozofie sau psihologie/ psihanaliză), dat fiind că literatura cu adevărat mare, substanţială necesită imperios astfel de deschideri şi abordări, cu un rol vital, „ca aerul”, în lipsa lor riscându-se o sufocare solipsistă, o „puritate” clorotică şi sărăcitoare, a lecturii înseşi.

De remarcat, o anume amploare a lanţului de momente FILIT legate de Iaşi – centru cultural de iradiere fecundă, naţional şi internaţional, de pildă, inaugurarea unui punct muzeal G. Ibrăileanu la Târgu Frumos, o expoziţie 200 de ani de teatru românesc, o alta, 75 de ani de la apariţia „Istoriei literaturii române” a lui G. Călinescu,sau Panait Istrati şi prietenii ieşeni şi, cea pe care o apreciez în mod deosebit, la Casa Dosoftei, Antim Ivireanu – 300, curator şi moderator Liviu Apetroaie, cu universitarii Elvira Sorohan şi Ion Vicovan ca invitaţi, ale căror expuneri au luminat, nuanţat şi în profunzime, versanţii teologic şi cărturăresc ai vieţii şi activităţii autorului Didahiilor. Mă bucur să remarc expoziţia Constantin Ciopraga – 100 (centenarul naşterii), închinată Profesorului atâtor profesori, din Moldova şi din întreaga Românie, cu participarea fiicei, universitarul Magda Ciopraga, şi a istoricului literar Nicolae Scurtu. Legat tot de spaţiul Moldovei, de Moineştii natali, grafica expusă la „Pogor” pe tema 100 ani de Dada – Tristan Tzara ilustrat de Picasso, Matisse, Arp şi Masson. E bine, e firesc să se folosească festivalurile culturale ieşene pentru a scoate în evidenţă şi a impune atenţiei publicului valorile noastre, deloc mărginit „locale”, ci dimpotrivă, de o mult mai largă şi întru totul îndreptăţită recunoaştere. În fond, câţi ieşeni ştiu că pe atunci tânărul profesor G. Călinescu (Litere – UAIC) şi-a scris monumentala sa Istorie a literaturii române… la Iaşi?

Cred, de asemenea, că de data aceasta s-a apelat la şi s-a colaborat cu Facultatea de Litere, aşa cum se cuvine, mult mai bine decât la ediţii anterioare. De pildă, întâlnirea excepţional de vie şi rodnică, incitantă, cu Marina Stepnova (Rusia), autoarea romanului Femeile lui Lazăr, şi cu excelenta traducătoare Antoaneta Olteanu, două prezenţe absolut cuceritoare prin inteligenţă şi reală aptitudine pentru dialog deschis, de profunzime, având-o alături şi pe Miruna Meiroşu, din partea editurii Curtea-Veche, în dialog cu universitarii slavişti Marina Vraciu, Ludmila Bejenaru şi Leonte Ivanov. A fost, cu siguranţă, unul dintre momentele cele mai fecunde, de vârf, ale FILIT – 2016, atât cât am putut eu urmări direct, pe viu, desfăşurarea ediţiei a patra.

În schimb, nerăbdător aşteptata Seară de la Teatrul Naţional, cu cei doi invitaţi – laureaţi Goncourt, Jean Rouaud (romancier: Les Champs d‘honneur, titlu-reper) şi Nicolas Cavaillès (Goncourt pentru nuvelă) a cam dezamăgit, nu pentru că nu s-ar fi abordat teme şi o problematică, în general, consistente, dar parcă fără destul nerv şi relief, totul fiind orientat şi decis de moderatorul adus „de acasă”, jurnalistul Pascal Jourdana, când s-ar fi putut şi altfel, mult mai animat ca rezultat, dacă Simonei Modreanu, şefa Catedrei de specialitate, cu sagacitatea, cultura şi rafinamentul ce o definesc, nu i s-ar fi limitat rolul doar la postura de translator. Oare cine va fi impus o atare „regulă a jocului”, oaspeţii sau ai noştri? Oricum, nu e o formulă viabilă, nefiind realmente generatoare de interes lărgit, dacă domină intenţia unui dialog între două culturi. De fapt, invitaţii-staruri nu vor să înţeleagă în primul rând orizontul de receptare de aici, de la noi? Splendidele reuşite, ca aceea deja evocată (Stepnova-Olteanu) sau, în aceeaşi zi, la Colegiul Naţional, foarte animatul şi deloc rigidul dialog cu o aulă plină de copii şi adolescenţi cu întrebări inteligente şi îndrăzneţe, nu „politicos” timorate, cu aceeaşi Stepnova şi romanciera norvegiană Hanne Ørstavik, sub bagheta profesorilor de excepţie, soţii Nicoleta şi Emil Munteanu(ALECART). „Logos”-ul Serinellei Zara, dezbaterea Critica literară la noi şi la alţii şi, cum se poate deja bănui, încă atâtea altele din programul FILIT mi-au scăpat, festivalul fiind la concurenţă cu filmele de la Cannes văzute la Ateneul din Tătăraşi. Dar nu pot încheia fără măcar câteva cuvinte despre dezbaterea Europa scriitorilor şi jurnaliştilor, iniţiată şi moderată de Cristina Hermeziu şi Matei Martin, mult mai înviorată de îndată ce s-a lărgit cercul dezbaterii şi a căzut bariera dintre auditoriu şi cei din faţa lui. Nu lăsându-se o atare extensie doar pentru final, ca un aproape atrofiat „apendice”, cum s-a întâmplat, de pildă, cu Cultura ieşeană în comunism, avându-i ca invitaţi pe scriitorii Mircea Radu Iacoban, Ion Ţăranu, Constantin Parascan, Liviu Antonesei şi ca moderator pe Călin Ciobotari: de ce-oi fi avut impresia că suntem, cei de la ”Pogor Pod”, mai curând în faţa unui ecran tv.?

„Bolile” FILIT au fost, încă din start, acapararea de către grupul de la Polirom şi teama de dialog autentic. Parcă ar fi ceva semne de posibilă terapie, în timp. Să le mulţumim organizatorilor-amfitrioni pentru tot ce ne-a oferit această ediţie şi să sperăm în mai bine pentru 2017!

Nicolae Creţu este profesor doctor în cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea “Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, critic şi istoric literar