Teutonul român

Firimituri, colecţia vară-toamnă

luni, 22 septembrie 2014, 01:50
1 MIN
 Firimituri, colecţia vară-toamnă

Preşedintele Niciunul, locul doi

Hăt departe în timp, prin iulie (pe 17.07.14, mai exact), în Adevărul a apărut un sondaj INSCOP (realizat la comanda cotidianului amintit) cu un rezultat „bizar” (cuvânt folosit de ziarul bucureştean). La întrebarea „Dacă ar fi să vă gândiţi la toţi preşedinţii pe care i-a avut România în istorie, care credeţi că s-a potrivit cel mai bine funcţiei?”, respondenţii au zis aşa: 1. Nicolae Ceauşescu (24,7%); 2. Niciunul (23,9%); 3. Ion Iliescu (19,1%); 4. Traian Băsescu (14,2%); 5. Emil Constantinescu (9,7%); 6. Nu ştiu/Nu răspund (8,4%).

„Bizar”? Halucinant!
 
„Publicul din România”
 
O săptămână mai târziu, am putut citi în Adevărul de Weekend (25-27 iulie) următoarea declaraţie a regizorului Andrei Şerban: „Publicul din România e obişnuit să aplaude toate rahaturile”! Subscriu, chiar dacă n-am mai fost de multişor la vreun spectacol de teatru. Subscriu, pentru că eu înţeleg „publicul din România” în sens larg. Unul care-l cuprinde şi pe cel telespectator, şi pe cel votant. Altfel spus, fraza ar putea lesne suna şi aşa: Publicul din România se uită la toate rahaturile de la tv”, respectiv „votează toate rahaturile care candidează”…
 
Din categoria „Realizările Guvernului Ponta”
 
O ştirucă din august: „Contrabanda cu ţigarete a ajuns la 17% din piaţă” (Adevărul, 20.08.14). Din ea aflăm că la finele anului trecut a fost de 14%, în mai de 16%, de 17% în iulie. Cât o fi ajuns, între timp?
 
Vreau să înţeleg
 
Vreau să înţeleg cum vine treaba asta cu scrisul de cărţi la puşcărie prin care deţinuţii (infractorii, dacă vreţi) îşi reduc perioada de detenţie.
Prima oară mi-am pus întrebarea în cazul lui Adrian Năstase. Care Năstase, iaca, între timp a şi ieşit, în parte graţie cărţii sau a cărţilor (?) pe care le-a scris.
Apoi, pe la începutul lui septembrie, am putut citi în Gazeta sporturilor că „finanţatorul Stelei poate beneficia, după publicarea lucrării, de o reducere cu o treime a condamnării de 3 ani şi 6 luni” („Autor George Becali”, Gsp, 05.09.14)! Cum care lucrare? „Muntele Athos, patria ortodoxismului”!
Deci: cum vine asta, oameni buni? Chiar poate oricine (adică orice puşcăriaş) să scrie o carte şi să scape de o treime a condamnării? Sunt convins că da, căci asta ne-o garantează constituţia: egalitate în drepturi! Dar şi totuşi: poate chiar orice carte, indiferent de valoarea ei, să aducă aceleaşi beneficii? Asta n-ar mai fi corect, zău aşa. Păi, o carte plictisitoare, fără noimă, fără sare şi piper, ce să mai: o carte pur şi simplu proastă, cum să reducă ea pedeapsa de ispăşit?
Aşa că rămâne întrebarea: cum vine treaba asta cu scrisul cărţilor la puşcărie? Comisia care decide reducerea condamnării are-n rândul ei şi-un critic literar, expert în drept internaţional (cazul Năstase) sau în teologie (cazul lui Becali) sau cum?
 
„Insecta” Tăriceanu. Sau „gândacul”
 
Câteva zile mai târziu, l-am prins pe Cristian Tudor Popescu chestionat telefonic în problema suspendării preşedintelui Băsescu pusă la cale de „liberalul roşu” Călin Popescu Tăriceanu, cunoscut şi drept Răzgândeanu, Moliceanu, Motocicleanu etc. etc. în momentul în care moderatoarea a adus vorbire de faptul că el, CTP, precis l-ar fi studiat îndeajuns pe Tăriceanu, CTP a dat o replică pe cât de tare, pe tot atât de tăioasă: „Dacă l-am studiat pe Tăriceanu? Ar fi trebuit să fiu entomolog!”
 
Guvernanţi repetenţi la abecedar
 
Închei cu o poezioară tembelă din Abecedarul care nu se mai cheamă Abecedar şi care n-a fost gata pentru deschiderea anului şcolar 2014-2015 (din cauza lui Băsescu, desigur, şi nu din cauza incompetenţei guvernanţilor în frunte cu Ponta şi Remus Pricopie-Vulpe):
„Zeci de ouă ordonate,/ În octombrie ouate, /În cuibar se odihnesc – /În curând, puii sosesc.” Cică, zice Adriana Săftoiu în Adevărul (16.09.14), autorii (autoarele, de fapt, dacă nu mă-nşel) au şi o întrebare pentru proaspăţii şcolari: „Ce a vrut să transmită autorul?”
În ce mă priveşte, aş atrage atenţia doar asupra incongruenţei temporale a versurilor: cum nu reiese că-i vorba de vreo fermă cu incubatoare, dimpotrivă, se vorbeşte de „cuibar”, mă-ntreb şi eu pe ce lume trăiesc autoarele? Cine „ordonează” ouă „în octombrie ouate” în cuibar (unde-i cloşca?) pentru a obţine pui în noiembrie?
 
Michael Astner este poet, traducător şi publicist
 
 

 

Publicitate și alte recomandări video

Comentarii