Give me 5

Stau foarte prost cu timpul. Am atâtea planuri şi nu am când să le duc pe toate la îndeplinire. Mă simt foarte frustrat. Am început, de exemplu, două cărţi de aproape 5 ani şi nu mai apuc să scriu deloc la ele. Din lipsă de timp. Dar mi-a venit o idee extraordinară. Am aflat din întâmplare că Gigi Becali, de când e în puşcărie, a scris 2 cărţi, una de religie şi alta de fotbal. Şi atunci m-am luminat: voi scrie şi eu cărţile mele la zdup. Toate problemele vor fi rezolvate şi voi avea şi timp să mă odihnesc, în sfârşit!!! O perioadă de detenţie într-o pârnaie m-ar pune fix pe traiectoria dorită.

Toate argumentele sunt pro. Am analizat mai atent cazul lui Becali şi am văzut doar semne pozitive. Impresia pe care mi-a dat-o e că în sfârşit a avut şi acest om timp să îşi scrie cărţile vieţii lui, că afară nu prea putea de la atâtea activităţi, săracul. Cartea de religie se intitulează „Muntele Athos, patria Ortodoxiei”. Are 180 de pagini, numeroase poze de colecţie din periplurile lui pe Muntele Athos şi a fost tipărită în 9.000 de exemplare… (unde nu pup eu aşa noroc chior) Poate fi achiziţionată cu numai 40 lei. În ea aflăm că Gigi a murit. În locul lui s-a născut „Gheorghe, omul cel nou, cel în care trăieşte Hristos”.

Tot el spune ca „Timpul petrecut în temniţă a fost cu siguranţă cel mai preţios şi folositor din viaţă”. Ne povesteşte Gheorghe melancolic: „Mă uitam la meciul cu Betis Sevilia în Spania, când l-am rugat pe Dumnezeu să-mi dea un scor bun, ca să pot câştiga fără emoţii, iar eu voi construi o biserică. A fost 3-0 la pauză, aşa că a doua zi m-am hotărât să merg la Maglavit să construiesc biserica de acolo”. Sau: „În 1991 a ajuns la mine un monah de la Muntele Athos, care m-a rugat să-l ajut să-şi facă o chilie acolo. Eu nu ştiam nimic, dar Domnul m-a îndemnat să am încredere şi i-am dat 10.000 de dolari”.

Bine, coincidenţa face că deţinuţilor scriitori li se reduce din pedeapsă. Dar asta nu cred că are legătură cu pornirea subită a domnului Gheorghe de a scrie carte după carte. Nuuuuu. El a căutat anume întemniţarea „căci ce contează un an sau doi când ai în faţă veşnicia!”… citat chiar din cartea sa.

Cealaltă operă „Becali şi Steaua” urmează să vadă luminile tiparului. Abia aştept să iau personal un autograf de la autor printre gratiile celulelor noastre vecine…

Concluzia este clară: închisorile sunt acum locul perfect pentru scris, ele sunt adevărate case de creaţie aşa cum li se puneau cândva la dispoziţie marilor scriitori şi cum poate mai sunt şi astăzi. Acolo e linişte, pace, program fix, ideal pentru concentrare şi imaginaţie. Nu tu copii care să îţi urle la cap, nevastă care să vrea atenţie şi să îţi toace creierii, probleme de rezolvat prin casă ori la serviciu, telefoane care să te sâcâie continuu.

Pe cât pariu că şi doamna Udrea va crea. Abia aştept să cumpăr cartea ei intitulată „Muntele lui Venus, mit şi realitate” devenită încă de pe acum bestseller naţional şi internaţional cu poze de „colecţie”, detalii picante şi câte şi mai câte. Va fi distracţie. Piaţa de carte românească va căpăta un avânt uimitor.

Domnul Voiculescu este aşteptat, de asemenea, cu un volum interesant. Îl voi citi din scoarţă în scoarţă. Acela chiar va merita.

Şi fostul manager al Stelei, Mihai Stoica, încarcerat la Penitenciarul Rahova, s-a apucat să scrie o carte despre Campionatul Mondial de Fotbal din Brazilia 2014. Câţi scriitori, doamne!…

Chiar mă tentează ideea şi v-o recomand şi vouă. Închisorile sunt acum curate, primitoare, mulţumită oamenilor mari care le frecventează, mulţumită doamnei Udrea care a făcut să se vadă prezenţa unei mâini femeieşti în zidurile cândva pline de mucegai: a renovat, a curăţat, a ordonat şi tot tacâmul. Probabil a pus şi flori la „ferestre”, a îmbrăcat zăbrelele în pluş sau le-a decorat cu ghirlande. Cu siguranţă şi cătuşele le-a învelit în puf roz ca să pară mai frumoase, mai accesibile şi eventual să ducă cu gândul în altă parte, la momente mai plăcute, alături de alţi scriitori aflaţi în alte case de creaţie…

Dacă nu îţi place mâncarea, poţi comanda de afară tot ce vrei. Serviciile de livrare ale restaurantelor abia aşteaptă comenzile din gherlă.

Vei avea nevoie de un avocat care să te îndrume în aşa fel încât să obţii exact ceea ce cauţi. Îi spui de cât timp liber ai nevoie şi se rezolvă. E vorba aici de o vacanţă gratuită, deci măcar atâta merită să faci, să plăteşti pe cineva care să îţi obţină „biletele” dorite, să îţi rezerve un loc bun într-o celulă cu vedere la oraş.

Ai grijă să nu iei cu suspendare, ci cu executare, dar nici să nu exagerezi cu ani întregi de şedere că poate deveni sâcâitor la un moment dat. Dacă nu obţii ce vrei, fă recurs, cere mai mult…

Atenţie mare la cum îţi planifici timpul. Poţi avea surpriza foarte neplăcută ca după scrierea primei cărţi să ţi se reducă atât de mult pedeapsa, încât să nu mai ai timp să o scrii pe a doua. Şi ăia nu te mai ţin acolo de pomană. Va trebui să o iei de la capăt cu avocaţi, tribunale şi tot tacâmul. Deci mare grijă…

Bineînţeles că există şi posibilitatea să intri de mai multe ori la bulău. De exemplu, poţi calcula în aşa fel încât să stai câte trei săptămâni, o lună când e cald afară pentru că acolo e răcoare, sunt ziduri groase. Sau, când nu vrei să plăteşti gazul la întreţinere în zilele geroase de iarnă, mergi la căldurică. De fiecare dată când ai nevoie de timp te poţi retrage pentru o perioadă scurtă la mititică. După ce termini tot ce ai de terminat şi te-ai odihnit suficient poţi ieşi în lume un alt om, încărcat la maximum cu energie pozitivă proaspătă.

În curând, dacă vei intra pe site-ul Ministerului Justiţiei, vei putea găsi chiar un calculator de pedepse care să te ajute să îţi găseşti pedeapsa potrivită pentru perioada perfectă de sejur. Trebuie să completezi acolo nişte date, iar după ce le afli să urmezi întocmai instrucţiunile.

Tot pe site-ul Ministerului Justiţiei vei putea vedea imagini cu locurile de „cazare”, poate chiar şi camere web în care vei putea urmări live viaţa din penitenciarul dorit.

Fă în aşa fel încât să îţi îndeplineşti visul, iar cartea ta să nu fie de genul „Cum m-am străduit să intru la zbârnă şi n-am reuşit”… Ar fi cam jenant.

Aşa că pune şi tu mâna pe Codul Penal cum am făcut eu şi alege-ţi o infracţiune/ vacanţă. Încearcă totuşi să nu fie una cu violenţă, fii măcar civilizat… Succes!

Briscan Zara este scriitor şi publicist