Glume cu legume şi miei ca vai de ei

marți, 07 aprilie 2015, 07:00
4 MIN
 Glume cu legume şi miei ca vai de ei

* Fiind în Postul Mare, în chiar Săptămâna Mare, lumea posteşte – cu bucate de post, logic.

Nu există şaormă cu de toate de post, ceafă de porc de post, mici de post sau aripioare de pui de post picante, deci se consumă legume care, logic, de când a început Postul, s-au scumpit cam ca florile, înainte de Florii sau de 1-8 Martie. În paralel, continuă arestările de corupţi… Profesoara Iuliana Mătură a fost oprită la ieşirea din piaţă de nişte domni necunoscuţi cu pardesie negre, pălării şi ochelari fumurii legaţi la spate cu elastic; aceştia s-au legitimat discret, după care au condus-o până la un automobil negru de murdărie, parcat undeva, mai la dos, i-au scos legumele din sacoşă şi le-au luminat cu o lampă specială. Doamna a răsuflat, uşurată: pe păstârnac, cartofi şi praz nu se vedea, scris cu litere de foc, cuvântul "MIT|"; doar pe morcovi erau urme de pământ. Pe feţele bărbaţilor în negru se ghicea frustrarea, dar au lăsat-o să plece – asta nu înainte de a-i arăta, printr-un gest cu două degete, de la ochi spre ea, cum că o vor supraveghea, să nu creadă că a scăpat… Dacă ar fi avut un strop de geniu, agenţii speciali ar fi intrat în piaţă, unde, vorba lui Dumas (tatăl, mai exact), "Cherchez la femme", ar fi căutat femeia. Mai exact, baba – cu care doamna profesoară făcuse schimb, marfă contra marfă, barter fără acte, evaziune fiscală… Baba de la care luase legume, în schimbul foloaselor necuvenite primite de la elevi, înainte de Florii: un buchet de narcise, trei de zambile şi mulţi, scandalos de mulţi ghiocei!

* E primăvară cu ploi care spală natura, dând exemplu gospodarilor şi trăgându-i de mânecă, să facă şi ei curat, să strângă gunoaiele şi să le ardă, măcar că este obicei din bătrâni, că aşa se face în prag de Paşti, dacă nu pe partea de igienă. Unii dintre ei chiar s-au apucat de treabă… Aurel Omidă, de profesie localnic, a greblat prin curte după resturi de făcut focul cu ele, dar n-a găsit nimic. A greblat încă o dată, mirat, dar tot n-a strâns nimic. A treia oară a fost la fel, aşadar s-a enervat groaznic şi s-a culcat, să-i treacă. Dacă ar fi găsit ceva, orice, cât de mic, ar fi avut ce schimba în sat, pe vin. Nici Ilie Căluşaru, 89 de ani, n-a găsit nimic în curte, el fiind de felul său om strângător, care pune bine orice ciuruc, gândind că va avea nevoie de el. Ţine în magazie hârtii, pentru făcut focul, coase pungile de plastic rupte, spală peturile murdare, să planteze în ele păpădii, păstrează ciuveiele ruginite, că poate au vreo valoare istorică etc. Pe când stătea în curte, de la firul improvizat al aparatului său de radio Milcov a sărit o scânteie, de la care s-au aprins toate gioarsele, iar de la ele casa. Focul lui de gunoaie a fost cel mai frumos din tot satul, iar exploziile care au luminat cerul ca artificiile au stârnit senzaţie; pirotehniştii zic că multe ciuveie ruginite chiar aveau oarecare valoare istorică, fiind de tun Schneider model 1936 (105 mm), folosit de nemţi…

* Goana după miei a ajuns să semene cu o cursă de viteză; întocmai ca în restul domeniilor de activitate şi aici este o mafie bine pusă la punct, care coordonează din umbră vânzările şi câştigurile. Din fericire, există neînfricaţi apărători ai ordinii publice care caută, găsesc, intervin şi rezolvă! În mai multe iarmaroace neoficiale, improvizate pe la colţuri de stradă sau de bloc, ilegaliştii pătrunşi pe piaţa mieilor fac tot ce le stă în putinţă să obţină profit pe orice căi, ca nişte imperialişti primitivi; în zilele trecute, membrii echipei de şoc "Brigada Anti-Drob" (diferită, evident, de cea Anti-Drog!) şi-au trecut pe bulanele din dotare mai multe crestături, semn că au repurtat tot atâtea succese. Principala realizare a fost destructurarea unei grupări care organiza lupte ilegale de miei, scoţând bani din pariuri. Sălbăticite şi înfometate, gingaşele jivine se băteau în arenă pe viaţă şi pe moarte, îşi sfâşiau beregatele cu colţii, mârâiau şi lătrau (unul dintre cei arestaţi a declarat că aşa behăie ei, fiind vorba despre un soi din import, hibrid) una la alta, iar după fiecare luptă, mielul învingător ridica un membru inferior şi îşi marca teritoriul. Din câte am aflat, mieii de luptă ar avea muşchii mai dezvoltaţi, deci lumea îi cumpără mai ales pentru friptură. Vom reveni, până la Paşti, cu noi informaţii!

 

Comentarii