Greu, tare greu cu sârbii

 

Steaua: Cojocaru – Alcenat, Papp, Varela, Toşca– Muniru, Breeveld (’75 – Tahar) – Popa (’65 – Tudorie), Hamroun (‘90^2 – Mihalcea), Chipciu – Tadé. Antrenor: Mirel Rădoi (Massimo Pedrazzini).

Partizan: Z.Zivkovic –Vulicevic, Balazic, Fabricio, Petrovic – Brasanac, Jevtovic, Babovic (’82 – Babovic)  –  Oumarou (’70 – Ninkovic), Bojinov (’19 – Saponjic), A. Zivkovic. Antrenor: Zoran Milinkovic

Arbitru: Kevin Blom (Olanda).

Cartonaşe galbene: Popa, Varela, Breeveld / Fabricio, Petrovic

0-1, min. 62 : Vulicevic, şut în diagonală de la 14 metri, din pasa lui A. Zivkovic

1-1, min. 81: Varela înscrie cu capul dintr-o lovitură liberă executată de Hamroun de pe partea dreaptă

 

 

Ambele tabere au îndemnat la prudenţă înaintea acestei partide. Antrenorul sârb Milinkovic nu şi-a ascuns intenţia unui meci egal, pentru a forţa victoria în retur cu sprijinul exuberantei galerii. La rândul său, Massimo Pedrazzini, antrenorul scriptic al steliştilor a recomandat să nu se atace cu orice preţ, pentru că Partizan este o echipă tânără şi ambiţioasă, ce poate surprinde pe contraatac. Din aceste discursuri, în eventualitatea unei bune organizări a jocului de ambele părţi şi a două apărări foarte bune, aşteptările s-ar fi îndreptat spre un soi de ţurcă tacticizată şi remiza mult aşteptată. Ce a ieşit, a fost cu totul altceva, 20-25 de minute doldora de ocazii, de parcă deviza ambelor grupări ar fi fost: “La arme”. Există o explicaţie simplă, cele două echipe au avut apărări penetrabile şi, dacă balanţa a înclinat de partea sârbilor, a fost pentru că varza românească a fost mai vărzoasă decât cea sârbească, iar jocul “partizanilor” a avut mai multă coeziune decât al Stelei. Apărarea stelistă a fost la pământ, iar Papp n-a mai avut scuza din meciul cu Trencin în care a fost folosit fundaş lateral. Varela a revenit deja din accidentare şi încă o improvizaţie în careul propriu ar fi semănat a sinucidere. Astfel că dacă Toşca a scos un gol din faţa rapidului Oumaru (’11), salvatorul becalienilor s-a numit portarul Cojocaru, cu trei intervenţii salutare în faţa lui Zivkovic (’21 şi ’25) şi Brasanac (’24). În acelaşi timp, dacă sârbii ajungeau foarte repede în faţa lui Cojocaru, construcţia stelistă a mers ca naiba, amintind de vremurile dinaintea lui Reghecampf, cu mingi bubuite din apărare pe benzi şi de pe margini spre Tadé şi Hamroun, ultimul simţindu-se vizibil prost pe zona centrală, timp în care Chipciu transpira inutil pe stânga. Nici măcar Adi Popa, deşi şi-a pus viteza în valoare pe ambele faze, n-a reuşit mare lucru, aşa încât două şuturi semnate Chipciu (’14) şi Hamroun (’45) au fost singurele faze ofensive mai acătării din primul mitan. Şi în fine, accidentarea vedetei Bojinov (întindere) mai mult a ajutat pe Partizan, fiindcă tânărul Saponjic a fost mai periculos.

Întâia parte a fost un succes pentru Steaua, dat fiind scorul norocos de 0-0. Jocul nu s-a schimbat prea mult în începutul părţii secunde, dar un pic de atenţie mai multă în apărare şi ceva inspiraţie în combinaţii au făcut ca ocaziile de gol din start să aparţină Stelei: o superbă acţiune individuală a lui Popa, încheiată printr-un şut dezamăgitor (’46) şi o torpilă de la 30 metri a lui Hamroun, respinsă anevoios în corner de Zivko Zivkovic. Din păcate, exact când se părea că Steaua s-a mai trezit, a venit golul fundaşului Vulicevic. Precedat de un luft penibil al lui Chipciu, singur cu portarul, golul egalizator al lui Varela a venit dintr-o fază fixă. Şi a fost urmat de un iureş al Stelei, întrerupt de o ratare imensă a lui Brasanac şi o intervenţie excelentă a portarului sârb la reluarea lui Hamroun. Un scor de 1-1 care nu dă prea mari speranţe Stelei pentru returul de la Belgrad, dar o menţine în cursă.