Iertare şi iubire

Momentul crucial pe care-l trăim necesită manifestarea compasiunii la cele mai înalte cote, necesită o nouă conştiinţă, un nou mod de a înţelege realitatea, existenţa. Noua conştiinţă se manifestă printr-un nou mod de a fi, prin încorporarea şi iradierea adevărului, o fiinţă multidimensională conştientă de sine, ce aduce cu sine noi energii, cu un potenţial uluitor, o fiinţă de o măreţie binecuvântată. Asta suntem, plus compasiunea despre care vorbeam la început. Nu e uşor să fii în Acum-ul tău, dar asta e calea conştiinţei, lucrând pentru alţii. Cerul e veşnic, pământul durează doar pentru că lucrează pentru alţii. Iar noi suntem Cer şi pământ şi tot astfel putem dăinui, eliberându-ne de ceea ce nu ne aparţine.

Oricând pot face o nouă alegere, nu ţine de vârstă, pentru că nu mă identific cu Eul cel muritor. Cine să mă judece? Eu nu. Mi-am cumpărat o decoraţie de la un Anticariat şi mă celebrez ca cel-care-sunt. Iar pe aproapele meu îl onorez cu compasiune, iertare şi iubire. Merită şi o şampanie această celebrare, la care invit toate umbrele Cerului pe pământ, arhanghelii în mod deosebit. Îmi plac arhanghelii, dar acesta este un secret mare. Ei reunesc toate elementele vieţii, trăiesc mereu, ridicând viaţa din slavă în slavă.

Am ales în mod conştient să nu mă mai întorc pe pământ, aşa că avem ce sărbători. În fiecare viaţă vine o vreme când trebuie să dai de băut. Numai să nu mă atragă vreo nubiană de-aceea din Egipt; rezist greu la nubiene. Femeile sunt foarte îngrijorate de perspectiva absenţei mele relative şi vor încerca să mă seducă, femeile şi pisicile (totuna). Dar, totuşi, alegerea e alegere, îmi plac mai mult arhanghelii şi ei mă aşteaptă. Vreau să-mi asum noi responsabilităţi, căci pe cele de aici le-am cam epuizat, iar eu sunt o fiinţă foarte responsabilă, în ciuda multor aparenţe. Aşa că luaţi şi beţi, nu vă lăsaţi amăgiţi de aparenţe. Asta este realitatea, fii ai penumbrei.

Vreau să trăiesc conştient şi creator, să mă hrănesc cu conştiinţă şi tot ce gândesc să fie creator, nu vreau minuni, totul trebuie să fie meritat, responsabilitatea trebuie să fie totală. Căci în lumină nu te poţi ascunde, viaţa devine highdefinition, în Acum. Existenţa mea devine un punct care face alegeri la nivel înalt. Nu mai aleg între bine şi rău, căci acestea nu există astfel, ci aleg, cu claritate maximă, o formă de bine, de pildă energia creativă. Hotărârile se iau instantaneu, căci nu există pentru şi contra, acest tipar străvechi pe care am ales să-l eliberăm.

Interacţionăm spontan şi experienţele se înşiruie cu o dinamicitate care vizează instantaneitatea. Astfel de relaţii nu pot fi decât armonioase şi caracterizate de principiul win-win, câştigă fiecare. Nu mai există eşec sau pierdere, pentru că ”mâna invizibilă” reaşază lucrurile în mod natural, iar energia revine într-un alt mod, ca într-un perpetuum mobile. Putem crea realităţi care să rămână stocate până în momentul când le soseşte clipa. Ele pot fi integrate şi se pot genera reciproc. În aceste creaţii ne putem apropia cât mai mult de iubirea pură, de arta pură, de pasiunea pură etc. E o puritate ca un clar de cleştar. De ce iubim, dacă nu ca să (re)descoperim puritatea?

Trăim vremuri divine, deşi văd că unii se plâng. Cârcotaşi au fost mereu; văd ce vor ei să vadă. Eu sunt mulţumit că am ales această perioadă pentru o ultimă viaţă pe pământ, am văzut multe, puteam să învăţ şi mai multe. Am cunoscut durerea şi bucuria, plăcerea şi disperareaîn forme destul de rafinate. Am accesat teritorii total noi ale conştiinţei şi ale înţelegerii şi cred că încă mai am de experimentat câte ceva în acest sens. Timpul mă mai rabdă, socot. Dar trebuie să fac mai mult pentru alţii. Nu am satisfacţie mai mare decât să văd că un om îşi recapătă demnitatea cu puţin-învrednicitul meu sprijin.

Respir încredere la niveluri tot mai profunde. Este şi asta o călătorie, una lăuntrică. Încrederea mă ajută să fiu mai responsabil şi invers. Sigur că e bine să vizitezi Sfânta Sophia din actualul Istanbul, dar pot să o trăiesc, să-i simt genius locişi din Perioada Bizanţului şi mă simt mai bine. În rest, nu am nevoie de turci, am şi fes roşu, cu care mai demonstrez din când în când prin grădină, spre mirarea vecinilor, care par totuşi să fi văzut multe la viaţa lor. Am avut încredere în multe lucruri exterioare; a venit momentul încrederii în sine, sper să nu mă dezamăgesc.

Dacă mă voi dovedi vrednic, voi deveni o fiinţă suverană, sursă de drept, printre altele. Voi putea să fac legi, sau mai bine zis, să le inspir, căci legile le face Domnul. Asta se cheamă că voi fi şi mai înţelept şi voi putea face alegeri mai bune. Există potenţiale incredibile, care nu au mai fost experimentate şi ne aşteaptă să le dezvăluim înfloritul. Acum ele sunt neutre, dar când vom interveni în calitate de creatori, le vom activa prin alegere, prin respiraţia noastră. Respiraţia ne-a fost dată ca să creăm cu ea, să ne autoîntreţinem şi să răspândim suflarea de viaţă care învie. Hristos a Înviat ! Şi noi, în numele şi prin graţia lui, misericordia. E simplu. Acum se deschid cerurile, îngerii urcă şi coboară, Duhul ne inspiră, iar conştiinţele se manifestă prin alegeri.

Bucuraţi-vă, căci acum puteţi urca până la al şaptelea cer, ni se deschid toate peceţile ce păzesc tainele noastre şi putem intra în labirintul lăuntric pentru noi evoluţii. Nu vă temeţi, ”căci cu noi este Dumnezeu”, cum mărturiseau primii creştini. Ce mi-ar putea face mie omul? Mă doare tare când nu acceptă să fie ajutat, dar îi respect alegerea. Deşi am putea să ne rugăm unul pentru altul şi atunci se creează o reţea de forţă, ce, Al Qaida e mic copil şi rău. Apropos, dacă toţi ucrainenii ar începe să se roage în Duh şi în Adevăr, nu Ucraina, ci Rusia ar începe să se destrame, bucăţică cu bucăţică. Nu e nevoie de arme, de NATO, ca Gandhi cu mâinile goale, ca Mandela. Putin nu ştie ce face. Dar acestea sunt procese inexorabile ce pot fi provocate de către o masă critică de rugători. Unde sunt, lucrurile se aşază cu dreptate. Între alegere şi manifestare poate fi doar un mic decalaj. Aşadar, nu vă temeţi şi aveţi răbdare. Sfântul Apostol Pavel spune că ”frica e lipsă de iubire”. Iubiţi-vă duşmanii şi eliberaţi speranţa şi credinţa. Iertarea şi iubirea sunt esenţa creştinismului. Iertaţi-mă! Hristos a Înviat! Clopotele de la Kremlin vor anunţa negreşit…