Iluzoria prosperitate

Cu vreo trei ani în urmă, PSD și PNL (partenere cu drepturi egale în cadrul USL) lansau celebra „campanie de curăţenie”. Conducerile celor două partide susţineau la unison că România are nevoie de politicieni nepătaţi şi de bun-simţ, care să facă rapid uitată sumbra perioadă în care bandiţii lui Băsescu, în frunte cu Elena Udrea, jefuiau bugetul de stat. Drept urmare, pesediştii şi liberalii resuscitau comisiile de etică din propriile partide, reinventau criteriile de onestitate ce trebuiau să stea la temelia unei cariere de succes, le băteau obrazul condamnaţilor pentru corupţie din celelalte formaţiuni şi declarau pompos că s-a întors epoca oamenilor bogaţi, dar cinstiţi. După care a urmat dezastrul.

Indiferentă la schimbarea puterii politice, DNA a continuat să-i găbjească pe marii corupţi, dovedindu-se că interlopii din preajma lui Ponta şi Antonescu nu erau cu nimic mai buni decât bandiţii fostului preşedinte. Aşa se face că, în scurt timp, pe lângă hoţomanii din PDL şi din proximitatea lui Băsescu, alte nume mari din PSD şi PNL ajungeau la mititica, spre iritarea noilor guvernanţi. Pe vremea lui Iliescu, deşi exista corupţie, nu existau şi corupţi, deci nu era arestat nimeni, deşi fura mai toată lumea; iar în timpul mandatelor lui Băsescu, doar duşmanii puterii făceau cunoştinţă cu rigorile legii, amicii, doar cu plăcerile vieţii. De ce, după 2012 – anul victoriei! -,  hoţii din USL continuau să fie vânaţi de justiţie, în loc să fie cocoloşiţi şi daţi drept exemplu pentru geniul lor organizatoric? „Am câştigat alegerile, dar nu am câştigat toată puterea!”, se plângea indignat fostul procuror Ponta, care lipsise probabil de la lecţia în care se învăţa despre independenţa celor trei puteri fundamentale din stat.

Confruntaţi cu problema unei justiţii care prezenta firave semne de emancipare, PSD şi PNL au trecut imediat de partea corupţilor, uitând că promiseseră o clasă politică îmbunătăţită radical. Pe urmă iar s-a zgândărit ceva, USL s-a rupt, Ponta a fost prins cu minciuna, Iohannis a devenit noul preşedinte, iar pensionarul Băsescu, cel mai acerb critic al DNA! De ochii lumii, şi profitând de degringolada din PSD iscată de eşecul la prezidenţiale, liberalii au început să cânte în struna justiţiei, dar teribil de fals, pentru că, pe de altă parte, continuau să facă jocurile propriilor corupţi. Majoritatea candidaţilor de pe listele PNL pentru parlamentare sunt membri de marcă (sau cel puţin indivizi loiali) ai găştilor care au devalizat instituţiile statului. Cât îi priveşte pe pesedişti, ei nici măcar nu s-au mai obosit să mimeze reforma clasei politice, de vreme ce propriul lor lider de partid este condamnat. Iar toţi aceştia ne promit din nou schimbarea în bine a societăţii româneşti!

Cu o lună înaintea debutului campaniei electorale, s-ar zice că, din 2017, indiferent cine va câştiga alegerile, prosperitatea se va prăvăli peste România cu puterea unui uragan! Programele partidelor sunt pline ochi de măsuri ce promit relaxări fiscale, combaterea ori chiar eradicarea sărăciei, creşterea veniturilor populaţiei, bani gârlă pentru profesori şi medici, dar şi pentru autostrăzi, spitale şi grădiniţe, dreptate socială şi viitor luminos pentru toţi românii!

Doar un singur lucru este sigur. Niciuna dintre aceste promisiuni nu poate fi îndeplinită în lipsa unei justiţii puternice şi independente. O justiţie despre care partidele mai pomenesc doar în treacăt, în vorbe găunoase, mârâite, răutăcioase. Nimeni (dintre actorii politici importanţi!) nu cere explicit controlul şi justificarea averilor mai mari de 100.000 de euro (de exemplu), confiscarea în regim de urgenţă a averilor ilicite, dar şi pedepse extrem de severe pentru corupţii din instituţiile esenţiale ale statului.

Atâta timp cât un politician care fură un miliard poate ispăşi doar un an de puşcărie, ca ulterior să ne „reprezinte” iarăşi interesele în calitate de ales, mult promisa prosperitate rămâne o dulce iluzie. Aduceţi-vă aminte de „cinstitul” Iliescu, în ale cărui mandate toată economia naţională a fost pusă de butuci de oamenii săi hoţi, dar bogaţi, cărora le-a luat mereu, cu maximă înverşunare, apărarea. Şi el, „săracul”, tot prosperitate ne promitea, dar câtă prosperitate ne-au adus armatele lui de corupţi odioşi şi justiţia lui de carton?

Aşadar, ce va alege, la toamnă, majoritatea electoratului? Dreptatea justiţiei sau strâmbătatea politicienilor?