În mâinile cui se află astăzi economia românească?

Într-un recent interviu acordat ziarului Evenimentul Zilei, cunoscutul sociolog şi politician de ocazie Alin Teodorescu susţine că, la începutul anilor ’90, România funcţiona după o teorie creată de KGB, teorie care a ajuns în ţară prin intemediul unor economişti foarte "apreciaţi" şi în trecut, şi astăzi. După douăzeci şi cinci de ani de la Revoluţie, recunosc că intervievatul era în cunoştinţă de cauză. Dar iată teoria: "Noi trebuie să creăm o clasă de capitalişti (noi, adică securiştii de «viţă veche» care puseseră deja mâna pe ţară, n.n.) care să fie formată din ofiţeri acoperiţi, cu acces la fonduri nelimitate (auziţi ce era în capul lor kaghebizat până în vertex), pentru ca, atunci când va veni capitalul străin, să avem ce să-i opunem". Zis şi făcut. Totul a mers ca la carte, conform teoriei citate şi sub pulpana roşie a domnului Ion Iliescu. În ciuda faptului că la revoluţie toată ţara a strigat "Jos comuniştii, jos Securitatea!", domniile lor şi-au văzut de treabă. S-au infiltrat peste tot. Dar să nu confundăm serviciile secrete din ţările democrate cu Securitatea comunistă, a cărei fantomă bântuie şi astăzi printre noi, cu obiceiurile ei cu tot.

Ştim cu toţii că serviciile secrete sunt una dintre ele mai vechi entităţi instituţionale din lume. Toţi cei care lucrează în acest domeniu sunt consideraţi urmaşii lui Eugène François Vidocq. El a înfiinţat în anul 1811 La Brigade de Sûreté, care a stat la baza poliţiei politice, pentru ca, în decembrie 1813, Napoleon să decreteze transformarea acestei brigăzi de securitate în Sûreté Nationale. E de notorietate în România, ca şi în celelalte ţări foste comuniste, că scopul, rolul şi mijloacele s-au denaturat într-un aşa hal, încât s-au transformat într-un rău naţional şi internaţional, prin kaghebizarea lor.

Fostul director al SRI George Maior declara la un post de televiziune că în România sunt trei mii de ofiţeri acoperiţi, omiţând să ne spună câţi sunt cei neacoperiţi, ca să nu mai vorbim de cântătorii de rând, care nu sunt nici ei puţini la număr. Moştenire grea pe capul românilor de bună-credinţă.

Dacă pe timpul comuniştilor, când se făcea şi poliţie politică, racolarea se efectua prin constrângere, astăzi, de bună voie şi nesiliţi de nimeni, mulţi fac pe dracu-n patru şi se pun în slujba "siguranţei naţionale", că, deh, avantajele şi salariile nu prea sunt comparabile cu niciunele din alte domenii. Mai nou, a apărut şi un partid a cărui ideal este tot siguranţa naţională şi progresul ţării, partid în care s-au aciuat cei cu state vechi, cu tot cu odraslele lor.

Astăzi întâlnim ofiţeri sub acoperire peste tot, fie că vorbim de universităţi, de biserică, de presă, de multinaţionale, de sistemul sanitar sau de administraţie. Aşa de acoperiţi sunt cei din administraţia locală şi centrală, încât se văd cu ochiul liber. Nu a mai rămas nimic neacoperit. S-au şcolit prin tot felul de facultăţi private, acreditate sau nu, cu doctoratul luat, vorba lui Alin Teodorescu, în "mod miraculos", s-au organizat în reţele şi clanuri ce răspund la comandă. Mai nou, s-a înfiinţat Academia SRI, asigurându-se astfel şi rezerva de cadre.

Pensionaţi mult mai de timpuriu comparativ cu restul lumii muncitoare, aşa-zişii bătrâni, garnisiţi cu pensii ruşinos de mari, sunt implicaţi în tot felul de afaceri, iar atunci când sunt "invitaţi" la DNA, deguşează tot ce ştiu numai ca să scape  de "beciul domnesc" sau să rămână doar cu închisoarea cu suspendare, că de muncă în folosul comunităţii nici nu poate fi vorba.

Cel mai cald exemplu este al marelui ex-chirurg care opera numai noaptea, ştim noi de ce, şi ex-primar general al Capitalei, Sorin Oprescu. Fiul, ca să nu zic odrasla, unui general de securitate şi pupil al domnului Iliescu a condus aproape două mandate capitala României într-un stil mafiot ce frizează inconştienţa. Deşi se ştia urmărit de luni de zile, a continuat să practice sucţiuni nenumărate atât din bugetul Primăriei Capitalei, cât şi din cel al firmelor prestatoare de servicii. Dacă domnul doctor Oprescu a fost în stare de asemenea practici, ce mai putem zice de ceilalţi primari din ţară sau despre marele Vanghelie?

Emil Stratan este curator expoziţii de artă şi publicist