Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Interviurile FILIT:

"În prima zi când m-am întors în Somalia, după 22 de ani, am fost răpit de un şef de clan"

GALERIE
filit nuruddin1jpg
  • filit nuruddin1jpg
- +

Interviu cu Nurrdin Farah, unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori din Africa, cel care a ţinut în viaţă prin scrierile sale o altă imagine a Somaliei decât cea a unei ţări conduse de clanuri şi piraţi.

- Doi dintre invitaţii FILIT, Svetlana Alexievich şi Gao XinJiang, câştigători de premii Nobel, au venit din ţări în care drepturile umane şi libertatea de a vorbi nu sunt respectate. Credeţi că este nevoie de condiţii extreme pentru producerea literaturii de performanţă?

- Nu, nu cred asta. Nu cred că lucrurile astea ţin de literatură - nu cred că poţi face un proces de determinare - fiindcă se întâmplă X, atunci e posibil şi Y, şi de acolo iese literatură de calitate. Depinde de multe situaţii. Depinde de tipul de autor despre care vorbim. Poţi avea scriitori fabuloşi în ţări democratice. Şi cel care a luat zilele trecute Premiul Nobel trăieşte în Marea Britanie şi e japonez.

- Exemple există în ambele sensuri, cu siguranţă. Dar dumneavoastră nu credeţi că există o legătură directă?

- Oamenii fac felul acesta de presupuneri, dar nu cred că este adevărat. Iar premiile sunt ca o loterie: nu toată lumea câştigă la loterie.

- Cum credeţi că îţi schimbă viaţa câştigarea unui Nobel?

- Îţi dă mai puţin timp pentru munca ta. Dacă vrei să continui cu adevărat să scrii, cel mai bine este să nu câştigi premiul.

Dacă mori făcând lucrurile care îţi plac cel mai mult înseamnă că vei avea o moarte fericită

- Cum este să trăieşti decenii întregi cu o condamnare la moarte pe numele tău?

- Nu este foarte multă presiune, dar, dacă există... e ca şi cum ar avea cineva cancer şi ştie că mai are de trăit şase luni sau nouă luni. Uneori doctorul îţi spune nouă luni, dar s-ar putea să trăieşti nouă ani. Aşa că cel mai bine este să îţi faci curat în casă şi să munceşti cât de mult poţi. Eu asta am făcut.

- Până să fiţi condamnat de regimul din Somalia, de care aţi fugit, primele scrieri au fost interzise de tatăl dumneavoastră, când aveaţi nouă ani.

- Eram foarte jucăuş atunci, am făcut unele lucruri... Am avut un serviciu de scriere a scrisorilor pentru oamenii care nu puteau. Scriam scrisori pentru ei şi, la un moment dat, am avut de scris una pentru un bărbat care voia să îşi bată nevasta şi care i-a trimis un mesaj care spunea „am să vin să te bat“. Când am auzit ce a spus, am schimbat cuvintele şi am scris că „dacă nu te întorci, poţi să consideri că am divorţat“. Dar tatăl meu a aflat şi astfel mi-a interzis să mai scriu. Şi la vârsta de nouă ani nu puteam să mă împotrivesc, pentru că, ştiţi cum e, aveam nevoie de cineva care să mă hrănească.

- Aţi avut multe astfel de circumstanţe în viaţă în care scrierile dumneavoastră au fost interzise, aţi fost ameninţat cu închisoarea, cu moartea. Mulţi ar fi chiar renunţat la scris când viaţa le-a fost ameninţată din cauza asta. Aţi fost vreodată tentat să faceţi asta?

- Nu, nu, pentru că sunt două feluri de a privi problema. Unul dintre ele este că dacă mori făcând lucrurile care îţi plac cel mai mult înseamnă că vei avea o moarte fe­ricită. Îţi place să scrii, să vorbeşti des­chis despre asta, să te lupţi împotriva dictatorilor. Când, şi dacă mori făcând asta, eşti un om fericit. Sunt oameni care mor ne­fericiţi pentru că vor să continue să trăiască când, de fapt, nu mai au niciun scop.

- Vorbiţi cu o uşurinţă mare despre moarte - este şi pentru că aţi trăit sub ameninţarea ei?

- Pe de o parte, da. În acelaşi timp, când m-am născut, foarte mulţi copii care au fost de o vârstă cu mine nu au ajuns la cinci ani din cauza micilor boli din Africa, tratabile peste tot în Europa şi SUA. Au murit. Sunt mulţi copii care mor de la lucrurile mici precum lipsa injecţiilor antitetanos. Şi eu trebuia să mor, dar n-am făcut-o, şi de aceea îmi spun în fiecare zi că trebuie să existe un ţel pentru care viaţa mi-a fost cruţată. Şi acel ţel a fost scrisul.

Vameşii români au fost foarte neprietenoşi cu mine

- Aţi plecat din Somalia şi v-aţi construit viaţa în exil, dar v-aţi întors totuşi în Somalia în 1996. La 22 de ani după ce aţi plecat prima dată. Cum v-aţi simţit când v-aţi întors, a ce mirosea Somalia?

- Am găsit o ţară complet străină faţă de cea pe care o părăsisem în urmă cu 22 de ani, pentru că au avut loc şi două mari schimbări atunci. În primul rând au fost schimbări în mine, pentru că în acele decenii am trăit în Europa, în America, în Africa. Cealaltă schimbare a fost în ţară, şi oamenii n-au mai fost aceeaşi, pentru că astea sunt consecinţele unui război civil. A fost un şoc extraordinar peste sistemul meu să observ toate aceste schimbări deodată, din prima zi.

- Aţi fi vrut să le luaţi pe rând.

- Nu am reuşit - deodată m-am trezit acolo. De fapt, în prima zi când m-am reîntors în Somalia am fost răpit de unul dintre şefii de clan care m-a ţinut ostatic timp de şase zile. Nu a fost o primire grozavă, dar lucrurile s-au schimbat între timp.

- Aţi spus la un moment dat că Somalia nu mai poate fi reconstruită. Cum să reconstruieşti o ţară care se distruge continuu? Aţi mai spus şi că încercaţi să o ţineţi în viaţă prin scris. Chiar dacă cele două afirmaţii se contrazic puţin, putem spune că există două ţări? Una care ia viaţă atunci când închideţi ochii şi cea care există acum, în Africa?

- Da, putem spune asta. Este la fel în majoritate acestor ţări. Somalia pe care o întâlnesc în fiecare zi, pentru că am fost acolo chiar acum trei luni, este mai dificilă, mai supărătoare decât cea pe care o ţin în minte. Şi asta se datorează faptului că, fiind romancier, pot să reinventez Somalia, pot să o fac să se comporte aşa cum vreau eu. Dar adevărul este că în realitate poţi să schimbi foarte puţin în legătură cu asta. România lui Ceauşescu şi România de astăzi sunt ţări diferite, dar totuşi sunt Ceauşeşti peste tot în România. Sunt în restaurante, în maşinile conduse pe stradă. Purtarea românilor s-a schimbat puţin. Un exemplu ar fi cea a ofiţerilor de la vamă. Au fost foarte neprietenoşi zilele trecute când am ajuns, făceau tot felul de lucruri, şi când oamenii m-au întrebat dacă m-am supărat, am spus că nu este motiv - fiindcă nu m-am aşteptat la un comportament mai bun decât atât. Aceasta este o ţară care a fost distrusă de un sistem de birocraţie care a făcut imposibil ca oamenii să trăiască ca o fiinţă completă, iar fiecare trebuie să fie deasupra cuiva. Şi de aceea, cel mai de jos român, cel de la baza lanţului trofic, ar vrea să aibă pe cineva căruia să îi fie superior. Şi un african e genul de om căruia toţi cred că îi sunt superiori.

Americanilor le place ţara în care pot să vândă hamburgerii lor plini de grăsime

- Cu toată munca pe care aţi făcut-o în Somalia, vă consideraţi cumva şi un arhivist? Prin faptul că reuşiţi să păstraţi o parte din istoria Somaliei şi din oamenii ei în viaţă, fapt ce probabil nu reuşeşte să facă nici administraţia centrală.

- Este un punct de vedere, da, dar mie îmi place să cred că ofer o interpretare alternativă. În primul rând există o istorie populară. Oamenii obişnuiţi, nu foarte bine informaţi, au idei despre viaţa pe care o duc şi despre cum să o interpreteze. Guvernul interpretează diferit lucrurile. Cei de la putere, la fel. Din unghiul meu de vedere, aduc o imagine care este „mai completă“ şi o imagine pe care oamenii de peste 100 de ani de astăzi o vor putea înţelege mai bine decât poveştile care sunt pe stradă.

- Cum putem explica că un zbor de 5-6 ore ne poate duce de la o ţară în care democraţia este asumată spre o ţară dominată de tiranie? Şi nu vorbesc aici doar de Somalia.

- Există anumite lucruri care sunt la modă în anumite perioade ale istoriei. Era o vreme în care socialismul era la modă, apoi una în care era comunismul. În zilele noastre, comerţul a devenit la modă. Când americanii vorbesc de democraţie, când europenii vorbesc de democraţie, sunt interesaţi să facă afaceri în România. Şi din acest punct de vedere aleg ţara care este mai deschisă schimbului. Din ce le pasă americanilor, este o ţară care le place mai mult, că acolo pot să vândă hambur­gerii lor plini de grăsime. Dar există va­loare în ceea ce facem, în mâncarea pe care o facem noi. Cred că trebuie să ne împotrivim unora dintre aceste schimbări.

- Şi cum treceţi peste coşmarul scriitorului, aşa cum l-aţi descris - pagina albă?

- Aştept răbdător zile în şir până când ceva se întâmplă. Uneori scriu o propoziţie şi o rescriu la infinit până când îmi vine o continuare. Alteori scriu o bucată, plec, mă întorc, mă uit la ea din nou. Am fost norocos să nu am blocajul pe care-l au scriitorii. Ştiu leacul pentru el - răbdarea. E singura metodă prin care o poţi scoate la capăt.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri