Înfiinţare

Or, ”a fi fericit” este un pleonasm, deoarece ”fericit” îl presupune pe ”a fi”, iar ”a fi” înseamnă în sine ”a fi fericit”. Dar ”a fi” înseamnă a avea o natură non-egotică, una a Sinelui profund, mergând până la contopire cu aproapele pe orizontală şi cu Dumnezeu pe verticală, în Fiinţă. Sfânta Cruce… Până de curând, dar încă nu ştiu dacă m-am răzgândit, credeam că Fiinţa e totul, că nu există non-existenţă pentru Fiinţă şi nici existenţă pentru Nefiinţă. Aşadar fericirea ar decurge dintr-un proces de în-fiinţare.

De fapt, Fiinţa şi Nefiinţa sunt doar nişte concepte. Un concept este un buchet de sensuri, o sintetizare extremă. Putem sintetiza astfel până la tăcere. Cum îndeamnă Upanishadele : ”Şezi lângă mine şi taci…”. Sau ”restul e tăcere”. Tăcerea e veşnică. Înţelept este să trăieşti în veşnicie. Dar pentru asta trebuie să revenim la fluiditatea experienţei interioare, în contact direct cu adevărata realitate, la curgerea pietrei, la investiţia în perenitate, spre un continuu început al vieţii spiritului în lume, într-o sacralitate indicibilă. Oricum, doar înţelepţii pleacă fără să lase urme… în timp ce eu rămân şi scrijelesc aceste cuvinte-semn.

Aş vrea să redobândesc înţelepciunea din momentul naşterii, cunoaşterea dinaintea cunoaşterii şi puritatea aceea nevinovată. Încerc să mă întorc acolo unde viaţa suflă originar, unde e începutul şi sfârşitul, Alfa şi Omega. Aş vrea să devin o vale sub Cer, un vas sacru din care abia născuţii să bea apa vieţii. Ieri a nins. Privind la fulgii mari cum cădeau m-am gândit că tot aşa sunt şi oamenii, fiecare îşi etalează o vreme frumuseţea, apoi se contopesc, trec din văzut în nevăzut, pentru a reveni aici şi mai frumoşi. Aceasta e Viaţa, cu sublima ei poezie. Căci vor veni vremuri când însăşi viaţa va deveni un lux, ea care se iveşte din nimic. Când nimicul nu ne va mai fi accesibil, căci prea l-am neglijat, viaţa va deveni un lux.

Noi începem să trăim de la unu, în modul cel mai individualist cu putinţă, dar ne-am trădat originea, l-am uitat pe zero. Abia de curând fizicienii au început să vorbească despre ”energia punctului zero”. Ea vine din nimic, vine din vid, unde energia e inepuizabilă, zero e doar o poartă de trecere. Energia este un bun vehicul pentru informaţie. Iar informaţia ne aduce adevărul. În felul acesta dispare ignoranţa, care e rădăcina tuturor relelor. Theoria, în sensul său originar, de meditaţie, învinge ignoranţa, dincolo de spaţiu-timp. Geometria unei idei nu are nevoie de spaţiu-timp şi tocmai pentru a ieşi din acest continuum einsteinian avem devoie de idei, avem nevoie de o teorie bună.

Cine o va oferi? Fiecare, iar cine nu va reuşi îl are la dispoziţie pe Celălalt, ca mângâiere (Levinas). Mângâierea e gândirea atingerii fără de atingere şi, cel mai important, ne coboară măştile şi ne obligă la sinceritate, la curgerea vieţii într-o manieră nu neapărat personală. Căci viaţa poate irumpe şi într-un punct, care de fapt e un cerc. Mi-e dor să respir infinitul din punct. Particula este împărăţia lui Dumnezeu. Format din particule, eu sunt poporul lui Dumnezeu. Poporul ales. Mântuirea vine prin mine. A mea, desigur. Cineva m-a făcut creatură, dar eu sunt creator, mă autocreez, nu-mi luaţi, hrăpăreţ, această iluzie. În caz contrar, mă supăr şi plec în alt univers, unul deja mântuit, sau mântuitor. |sta e unul mângâietor. Aşadar, mângâiaţi-vă cu un gest, cu o privire, cu o răsuflare, mângâiaţi-vă pe buzele obosite, pe ochi ce-au văzut prea multe, pe minţile tocite de cunoaştere, pe sufletele tocite de speranţă… 

Aşadar, fericirea este (posibilă). Acum, aici, oriunde. Vă spun un secret: există în noi un punct generator de fericire şi chiar de nemurirea ei, se spune. E situat între creier, în glanda pituitară, în spatele celui de-al ”treilea ochi”. Tot acolo e glanda pineală, care secretă pinolină, un fel de hormon al fericirii. Dar punctul respectiv, ce poate fi scânteia de Dumnezeu din om, trebuie activat. Cum? Energetico-informaţional, de pildă prin ridicarea lui Kundalini, dar asta e deja o altă poveste. Meditaţi, gândiţi măcar intens la acest punct. Eventual, poate fi coborât discret şi smerit în inimă, unde se află sălaşul spiritului. Poate avea loc şi un big-bang întemeietor şi-atunci devii universul care erai în punct, în potenţialitate. Te În-Fiinţezi.

Tiberiu Brăilean este profesor universitar doctor la Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii “Al.I. Cuza” Iaşi