Întâmplari ciudate într-un autobuz RATP de pe ruta Păcurari – Tudor

Într-un autobuz RATP de pe ruta Păcurari – Tudor au avut loc câteva întâmplări ieşite din normalul cotidian.

Trapele de aerisire erau deschise de dimineaţă. Am urcat, mi-am compostat biletul şi imediat un domn mi-a făcut loc să mă aşez lângă el, deşi vârsta mea nu îl obliga. În Piaţa Unirii, de pe banca de aşteptare s-au ridicat extrem de greu doi bătrânei firavi, aproape străvezii, dar îmbrăcaţi eleganţi, sprijinindu-se unul pe celălalt, care, aparent, s-ar fi prăbuşit la adierea vântului. Şoferul a aşteptat cu răbdare, fără să le trântească uşile în faţă, călătorii au sărit să-i ajute, li s-a făcut loc pe scaunele joase, au fost susţinuţi de o femeie care abia urcase, au fost ajutaţi să se aşeze de o foarte tânără copilă, ce a sărit de pe scaun să le facă loc. Domnul din dreapta mea urma să coboare la prima staţie. S-a scuzat că mă deranjează, apoi mi-a urat "călătorie plăcută în continuare". Un tânăr a ajuns un pic prea târziu în staţie, iar uşile erau pe punctul de a-l prinde. A făcut un pas înapoi, uşile s-au deschis, a urcat, a zâmbit uşor vinovat, uşor împăciuitor. Apoi am coborât şi eu.

În multe alte zile, situaţia ar fi fost alta.

Aş fi urcat în autobuzul în care trapele de aerisire nu ar fi fost deschise, că dimineaţă nu e nevoie de aer. Aparatul de compostat ar fi fost defect şi ar fi trebuit să mă balansez printre alţi călători care abia îşi ţin echilibrul până la alt compostor. Cei care ar fi ocupat deja locurile, şi-ar fi pus bagajele pe scaunele de lângă geam, să nu fie deranjaţi de alţi călători care ar putea foarte bine sta în picioare şi să nu-şi înghesuie ei genunchii pe acele locuri. Bătrâneii din Piaţa Unirii ar fi trebuit să aştepte un alt autobuz, că şoferul ar fi zis, cum s-a întâmplat în multe cazuri: "vă caută moartea acasă şi voi vă plimbaţi la ora asta cu autobuzul", demarând în grabă, că traficul e oricum infernal şi nu e timp de stat. Cei care ar fi trebuit să coboare, i-ar fi împins cu burţile transpirate sau cu genţile pe cei din faţa uşilor, care nu ar fi stat acolo doar pentru a admira mai bine peisajul urban, ci pentru că da, ar fi urmat să coboare şi ei la prima. Semnelor disperate ale celor care ar fi încercat să urce cu întârziere în autobuz li s-ar fi răspuns cu înjurături, iar cei prinşi între uşi l-ar fi muştruluit pe şoferul care ar fi zis că nu e angajat să facă fapte de caritate.

Se pare că suntem mai educaţi. Sau poate a fost o situaţie aparte.