Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Irinel Popescu, necruţător: "Universităţile încearcă să controleze tot sistemul medical"

GALERIE
irinel popescu iasi
  • irinel popescu iasi
- +

Interviu cu academicianul Irinel Popescu, prezent la Iaşi pentru a susţine conferinţa ”Istoria transplantului românesc”:

Ce aţi sfătui un medic la început de carieră: să plece sau să rămână în ţară?

Reporter: Domnule profesor, un subiect foarte discutat  în spaţiul public  este plecarea medicilor.  Există argumente pro şi contra, inclusiv în rândul medicilor  pe marginea acestui subiect. Vorbim aici de medici care au deja o experienţă, care practică medicina în România sau de medici care au plecat şi au revenit în ţară. Poate fi debusolant pentru un tânăr medic la început de carieră. Mai ales acum când s-au mai mărit salariile şi se promit noi creşteri pentru medici. Ce aţi sfătui un medic la început de carieră: să plece sau să rămână în ţară?

Academician Irinel Popescu: Aş fi iresponsabil să-l sfătuiesc să rămână. Şi nu doar din cauza salariilor. Medicii nu pleacă doar pentru că nu sunt suficient de bine plătiţi. Ci şi pentru că sunt nevoiţi să lucreze în condiţii proaste. Şi un alt motiv, la fel de important,  este faptul că nu pot evolua professional. În România nu meritele profesionale sunt principlaul criteriu care să-ţi permită să  ajungi unde îţi doreşti. Poţi fi foarte bun fără să ai şansa de a evolua ca medic. În străinătate,  ai această oportunitate.  Poţi lucra, poţi  evolua şi vei fi plătit în funcţie de adevărata ta valoare.

Reporter: Nici medicii nu au fost uniţi, nu au avut  asociaţii profesionale care să facă presiune pentru a schimba această stare de lucruri. De exemplu, în Maria Britanie, sindicatele medicilor sunt foarte puternice şi acestea le reprezintă interesele. Nu vorbim de Colegiul Medicilor, ci de sindicate şi asociaţii profesionale. La noi nu a existat niciodată un sindicat puternic al medicilor. Şi nici acum nu există.

Academician Irinel Popescu: Suntem şi noi idealişti. Ne închipuim că dacă sunt foarte tineri, sunt întotdeauna entuziaşti, pozitivi. Dar, realitatea e alta. În nici un domeniu din România nu există o astfel de coagulare professională. Acest aspect ţine şi de nivelul general de dezvoltare. Societăţii din România,  indiferent de clasa socială, profesională de care vorbim, îi mai trebuie nişte ani de dezvoltare. Până nu se ajunge în general la un anumit nivel de dezvoltare, nu se pot avea pretenţii  doar pe un anumit sector profesional.

Universităţile nu au performat nici în propriul domeniu, care este licenţa

Reporter: Un alt subiect  sensibil, cu opinii pro şi contra, face referire la calitatea studenţilor de la medicină care ar fi din ce în ce mai slab pregătiţi şi chiar dezinteresaţi. Consideraţi că există într-adevăr o problemă legată de perfomanţele sistemului unversitar medical românesc?

Academician Irinel Popescu: Părerea mea este că universităţile de medicină  încearcă să controleze tot sistemul medical, dincolo de competenţele lor tradiţionale. Îşi asumă rezidenţiatul, formarea continuă, conducerea spitalelor. Din păcate cred că universităţile nu au performat nici măcar în propriul domeniu care este licenţa. Această risipire de forţe care vine în paralel cu tendinţa de a controla tot sistemul medical, este contraproductivă.

Reporter: Spuneţi că universităţile de medicină nu ar mai trebui să fie implicate în formarea rezidenţilor?

Academician Irinel Popescu: Rezidenţiatul şi specialitatea nu sunt nu procese de învăţământ, ci de formare profesională. Criteriul major pentru ca un medic să ajungă specialist este  volumul de activitate practică. Din acest motiv în Amercia rezidentul este membru al echipei medicale.  Spitalul îl plăteşte, trebuie să aibă post pentru rezident, rezidentul trebuie să poată îngriji un anumit număr de pacienţi, să facă un anumit număr de operaţii. Vorbim deci de foarte multă practică, de formare. În momentul în care trimitem rezidenţi în spitale pe bandă rulantă, acesta nu se mai poate numi proces de formare. Rezidenţiatul şi specialitatea sunt lucruri diferite de pregătirea în timpul facultăţii. De exemplu, consider că specialitatea ar trebui să se obţină în urma unui examen la nivel naţional.  Aşa cum se dă astăzi specialitatea, ar trebui să li se permită medicilor să funcţioneze doar pe teritoriul universităţii unde au susţinut  examenul.

Reporter: Şi unde e problema cu spitalele? Ce treabă au universităţile cu conducerea spitalelor?

Academician Irinel Popescu: Multe dintre cadrele universitare sunt implicate în administrarea şi conducerea spitalelor. Spitalele au alte funcţii. Plecând de la un anume buget trebuie să facă indicatori de sănătate, să dezvolte procedee. Indicatorii de spital, gestionarea şi managementul unui spital necesită un alt profil decât cel academic medical. Profesorul de la medicină trebuie să înveţe studentul la patul bolnavului, să ţină cursuri. Managerul de spital trebuie să ştie de unde cumpără materiale sanitare, aparatură  etc. La noi există o împletire nefirească a celor două domenii.

Reporter: În străinătate, universităţile de medicină sunt la fel de implicate?

Academician Irinel Popescu: Nu. Se ocupă strict de licenţierea medicilor, de doctorate, de cercetare. Acestea sunt domeniile în care trebuie să performeze o universitate de medicină.

Reporter:De ce s-a ajuns la această situaţie?

Academician Irinel Popescu: Vă răspund cu toată responsabilitatea. Din dorinţa de a acapara putere, de a controla tot: şi universităţi şi spitale. Tot ce “mişcă sub soare” în domeniul medical.

Reporter: Sunt cunoscute opiniile dumneavoastră?

Academician Irinel Popescu: Sunt cunoscute. Dar în rândul rectorilor  există o adversitate puternică faţă de aceste realităţi. Nu toţi rectorii sunt reticenţi. De exemplu la Iaşi există o mare deschidere şi avem o colaborare foarte bună.

Sistemul de sănătate: “Problema principală  e pe mâna cui dai banii”!

Reporter: Vorbind de spitale şi management ajungem la sistemul medical din România. Puteţi puncta o problemă a sistemului de sănătate care ar putea fi rezolvată?

Academician Irinel Popescu: Nici măcar nu aş menţiona subfinanţarea. E o problemă  cronică. De fapt, cred că problema principală  e pe mâna cui dai banii. Ar trebui evaluată performanţa fiecărei unităţi medicale. De la cabinetul individual până la marele spital. În România, la nivel naţional, nimeni nu a reuşit să facă un clasament  al spitalelor. Toată lumea se fereşte de evaluări obiective. Fără evaluări obiective,  lucrurile nu se pot rezolva. Iar evaluările obiective înseamnă cifre şi eficienţă  economică. De exemplu, o clinică/secţie de chirurgie a unui spital cum ştim dacă e efficientă? În funcţie de specializare, după numărul operaţiilor de chirurgie coronariană sau de  chirurgia  cancerului de rect: câte s-au făcut, cu ce rezultate şi cu ce finanţare. Nu e simplu, dar nu e imposibil. Astfel de evaluări trebuie făcute riguros şi rezultatele să fie publice. Să fie accesibile oamenilor. Pentru că populaţia ar  vrea să ştie unde se poate interna pentru o anumită boală. Fără astfel de evaluări obiective, nu vom rezolva problemele din sistem. Dar, aşa cum spuneam mai sus, noi ne ferim de astfel de evaluări obiective.

Interviu realizat de Simona RELEA

Carte de vizită - prof. univ. dr.Irinel Popescu

Prof. univ. dr.Irinel Popescu este şeful Centrului de Chirurgie Generală şi Transplant Hepatic „Dan Setlacec“, de la Institutul Clinic Fundeni din Bucureşti, preşedintele Academiei de ştiinţe Medicale şi al Romtransplant şi, începând din acest an, preşedinte al Asociaţiei Europene de Chirurgie (European Surgical Association - ESA). Prof. univ. dr.Irinel Popescu a introdus transplantul de ficat ca metodă terapeutică în România, iar acesta a trecut de la etapa de pionierat la stadiul de procedeu de rutină, începând din aprilie 2000 (când a avut loc primul transplant hepatic cu supravieţuirea bolnavului). A efectuat primul transplant combinat de ficat şi pancreas, primul transplant combinat de ficat şi insule pancreatice şi primele transplante de celule stem pentru afecţiuni ale ficatului. A organizat prelevări multiorgane la nivel naţional, a coordonat alocarea organelor, a stabilit parteneriate internaţionale. Toate aceste eforturi s-au finalizat prin înfiinţarea Agenţiei Naţionale de Transplant în anul 2005, alegerea ca preşedinte al Consiliului ştiintific al Agenţiei semnificând recunoaşterea contribuţiei la înfiinţarea unui program naţional de transplant de organe şi tesuturi în Romania. Din anul 2006 acest program a fost acceptat si finanţat oficial de către Ministerul Sănătaţii. A introdus chirurgia robotică în România, efectuând prima operaţie robotică din ţara noastră. A creat un program complex de chirurgie oncologică digestivă, pe baza căreia a dezvoltat cercetarea translaţională oncologică, înfiinţând prima bancă de tumori din România.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri