Jocul electoral poate fi relansat

În Săptămâna Patimilor, PSD şi-a executat în unanimitate singurul om din partid care mai spunea ce crede cu voce tare. Probabil din calcule de putere, „colegul lui Mihai Viteazul”, caraghiosul Valeriu Zgonea s-a repezit să spună că „împăratul Dragnea” este gol. Problema este că Zgonea are perfectă dreptate: un condamnat penal cu suspendare la şefia partidului, pentru încălcarea gravă a legilor democratice şi a procesului electoral, este ca şi cum ai vopsi un X pe cap şi ai transmite inamicilor „loviţi aici”. Călcâiul lui Ahile, în variantă PSD-istă, este fix în frunte.

Prin excluderea numărului doi în partid, s-a dorit transmiterea unui mesaj de coerenţă şi forţă structurilor locale. În acest fel, s-a considerat că situaţia rămâne sub control, iar justiţia nu intimidează partidul. Operaţiunea funcţionează în acelaşi timp ca o formă de ameninţare şi disciplinare internă. Asta păţesc cei care mişcă în front.

În exterior însă, excluderea lui Zgonea arată tuturor cât de periculos rămâne PSD pentru democraţie şi stat. Dragnea exersează tenace un tip de autoritarism perfid şi răzbunător, care poate fi transferat la comanda statului în toamnă, pus în practică împreună cu o şleahtă de penali pregătiţi să pârjolească şi să blocheze tot ceea ce înseamnă instituţii. Oamenii ăştia nu numai că-ţi râd în faţă când te fură, dar îţi mai spun că trebuie să le mulţumeşti că nu te-au bătut. Tipic mafiot, dar mai ales cumplit de ameninţător.

Reconfirmarea penalului Dragnea şi excluderea lui Zgonea ar fi putut să rămână un simplu episod dintr-o serie de execuţii de partid, fără nici un fel de consecinţe asupra dinamicii electorale. Însă, se conturează posibilitatea ca marşul PSD spre putere să fie zădărnicit de o altă aliniere a planetelor. Dragnea poate să o facă pe nebunul penal în fruntea pesediştilor, atât timp cât nu există contextul coalizării adversarilor şi societăţii civile împotriva partidului, iar pierderile să fie contabilizate în voturi penalizatoare. Adică, atât timp cât avem un singur tur al localelor.

O altă aliniere de planete poate fi hotărâtă pe 4 mai. Tot în data de 27 aprilie, ziua reconfirmăriii lui Dragnea, Tribunalul Bucureşti a admis a doua excepţie de neconstituţionalitate ridicată de jurnalistul Liviu Avram. Prin urmare, Curtea Constituţională urmează să decidă pe 4 mai dacă e constituţional ca primarii să fie aleşi într-un singur tur, după ce în urmă cu zece zile Tribunalul Bucureşti admisese o altă excepţie privitoare la numărul de semnături necesare pentru a candida. Victorii juridice care au ridiculizat regimentele de „specialiştii” în drept din partide şi ei, chipurile, interesaţi să se revină la turul doi al alegerilor, unele cu adevărat democratice.

PSD a făcut tot ce a putut pentru a-şi aranja revenirea la putere. A jucat la intimidare, ameninţând cu moţiunea de cenzură guvernul lui Cioloş să lase un singur tur. A aruncat la înaintare pseudo-independenţi. Dar îi va fi extrem de greu să evite eticheta dintr-un eventual tur doi: ăştia-s candidaţii „penalului Dragnea”. Revolte neanticipate pot să trezează o parte din electorat. Turul doi ar scoate din joc cel puţin o parte din penali. Nu numai de la PSD.

Cine ar profita? PNL este, la rândul lui, debusolat, anarhic şi antidemocratic. În prea multe privinţe nu este o alternativă la PSD, ci un element complementar al aliajului corupţiei. Prin tradiţie, când liderii PNL nu sunt complicii PSD la fărădelegi, mai totdeauna reuşesc să fie „idioţii utili” perfecţi. Parcă mama natură i-a inventat special pe liberali, când au votat, de pildă, pentru un unic tur al alegerilor locale. Ei au girat un sistem închis înnoirii, întors cu spatele la popor. Ar fi, din punct de vedere moral, complet nedrept ca tocmai ei să profite de o decizie favorabilă a CCR. Pe de altă parte, nişte „idioţi” pot fi utili şi într-un sens bun, dacă sunt constrânşi cum trebuie de electorat.

Grea sarcină pentru judecătorii Curţii Constituţionale! Să reziste presiunilor, telefoanelor şi ofertelor. Ziua de 4 mai este una crucială pentru anul acesta. Pentru mintea oricui, respingerea excepţiilor ar însemna o gravă demobilizare civică. Acceptarea, o şansă de redescoperire a sensului unor alegeri democratice.