Jonathan Coe, recital cu umor despre viaţa de romancier, Brexit şi Donald Trump

După discursuri oficiale ale lui Maricel Popa, preşedintele Consiliului Judeţean, şi Mihai Chirica, primarul municipiului Iaşi, pe scenă au intrat vedetele primei seri FILIT – Marius Chivu şi Jonathan Coe.

Prezentat ca un om căruia îi este mai uşor să vorbească cu 200 de oameni decât cu cinci, premiat în Marea Britania, SUA şi Franţa, Jonathan Coe nu a dezamăgit sutele de persoane care au venit să-l vadă – cu un simţ al umorului rezervat, dar bine punctat, şi cu o prezentare sumbră, dar realistă a situaţiei din Marea Britanie, britanicul a lăsat impresia unui scriitor încă în forţă, dar uşor blazat.

A sărbătorit anul acesta 30 de ani de la debut, şi a povestit că a făcut-o la un festival de literatură – cum îşi petrece, a explicat, fără să îşi ascundă regretul, din ce în ce mai mult timpul.

„Săptămâna viitoare mă duc să ridic un premiu în Italia pentru întreaga mea activitate. E un „kiss of death“ pentru întreaga carieră, e semnul că trebuie să mă opresc din scris. Când s-au împlinit 30 de ani de la debut eram în Franţa, la un festival de literatură, şi am celebrat într-un mod modern, cu un tweet“, le-a povestit celor din sală Coe.

Cu un umor care cochetează mai degrabă cu satira – faptelor, oamenilor, a istoriei, a politicii – decât cu ironia, Jonathan Coe a spus că cifra de 30 de ani este, de fapt, una falsă, fiindcă el a început să scrie la 8 ani.

„Momentul în care eşti publicat este unul de referinţă, dar prima mea carte care a fost publicată în Regatul Unit al Marii Britanii nu a fost în niciun caz prima care pe care am scris-o. Am trei-patru romane neterminate într-o cutie acasă, iar de la momentul terminării primei cărţi ar fi cam 48 de ani. Am scris prima poveste pe care mi-o pot aminti când aveam 8 ani. A fost o creaţie scurtă, vă daţi seama, am şi acum manuscrisul original, am scris într-un caiet luat dintr-o librărie. Am fost mândru când am terminat-o, pentru că aveam 140 de pagini scrise. Dar când tatăl meu i-a dat-o secretarei să o dactilografieze, a fost un teribil moment de deziluzie pentru mine – tehnoredactată avea 20 de pagini şi fiecare capitol avea mai puţin de o pagină“, a spus scriitorul.

S-a inspirat din cărţile şi filmele cu James Bond, pe care le îndrăgea când era copil, şi în primii 15 ani de activitate, britanicul crede că scrisul său a fost o imitaţie, era puternic influenţat de lucrurile care îi plăceau cel mai mult la acel moment.

Vizionar sau norocos?

Marius Chivu l-a provocat, numind avangardistă viziunea dintr-un roman „House of sleep“, când Jonathan Coe ar fi ridicat problema homosexualităţii, a schimbării de sex, într-un mod ludic şi printr-o poveste inspirată din ceea ce a trăit el.

„A fost noroc sau aţi fost vizionar?“; „Ca toate cărţile mele, e bazată pe experienţa mea personală, dar împinsă mai departe de ceea ce s-a întâmplat în viaţa reală. Nu mi-am schimbat, evident, sexul, ca să am o relaţie cu o lesbiană“.

Dar personajul său, îndrăgostit de o lesbiană, decide să-şi schimbe sexul pentru a putea fi aproape de ea. Scriitorul a dezvăluit şi parte din finalul romanului – femeia îi mărturiseşte, în final, că a fost doar o fază şi că şi-a descoperit un iubit.

„E bazată pe o prietenie pasională pe care am avut-o cu o femeie în timpul universităţii, care mi-a schimbat viaţa în multe feluri. Era o feministă convinsă şi astfel am devenit şi eu pentru a-i intra în graţii – am citit teorii feministe, cărţi, mi-am însuşit această identitate. Mi s-a părut mai puternic ca, în carte, revoluţia din conştiinţa personajului să fie una în întreaga sa fiinţă, în corpul său – în loc să înveţe lucrurile din punct de vedere al femeii, el a încercat să devină una. Şi finalul poate fi fericit, pentru că el descoperă că asta şi-a dorit cu adevărat“, a descris Jonathan Coe.

Despre Brexit şi Donald Trump

„Vedem în Brexit redescoperirea unui naţionalism nostalgic, unul englez, nu britanic“.

În Marea Britanie, scriitorul crede că i s-a pus o etichetă de a fi un scriitor politic, care abordează teme politice din ultima perioadă, şi de aceea „House of sleep“ a fost „o încercare conştientă de a scăpa de asta şi de a scrie cea mai non-politică carte pe care am putut-o realiza“.

Însă recunoaşte că în toate cărţile sale există trimiteri către viaţa politică a Marii Britanii şi că umorul, ludicul, îşi face casă în mai toate creaţiile sale. E important umorul, explică Coe, fiindcă în Marea Britanie mediul politic a devenit instabil şi imprevizibil, după o lungă perioadă de predictibilitate, apărută după al Doilea Război Mondial. Iar scriitorul a atins şi subiectul Brexit, deşi a declarat că, înainte de întâlnirea cu publicul ieşean, nu şi-ar fi dorit să facă asta.

„Nu cred că Marea Britanie a vrut să iasă din UE din punct de vedere economic. Vedem, de fapt, o redescoperire a unui naţio­nalism nostalgic, unul englez, nu britanic, pentru că irlandezii şi scoţienii au votat să rămână în Uniune, iar galezii nu au votat ieşirea cu acelaşi entuziasm“, a răspuns Coe unei întrebări primite de la Marius Chivu.

La fel cum a spus că nu va scrie nici un roman despre Donald Trump.

„E deja grotesc şi comic, e practic scris deja, ce se mai poate spune despre el“?

La fel cum nu vrea să scrie direct nici despre Brexit, fenomen pe care nu-l vede ca fiind subiect de roman, romanul care trebuie să fie despre relaţii, oameni, alegeri, decizii, însă Brexit poate apărea într-o carte ca fiind un factor ce influenţează viaţa oamenilor.

„Tinerii să facă o treabă mai bună decât generaţia mea“

Cât despre cititorii săi, Jonathan Coe spune că umorul nu e doar parte a personalităţii sale, ci doreşte să-l ofere în cărţi pentru că mulţi i-au spus că citesc în pat, seara, sau pe plajă.

„Nu sunt momente în care să fie maximum antrenaţi din punct de vedere intelectual. Nu e realist să oferi cititorului o experienţă dificilă – ei citesc ca o evadare din viaţa lor de zi cu zi. Copiii mei nu mi-au citit cărţile, le-au început, dar rar le-au terminat; cum spuneam, poate nu le ofer ca scriitor destulă plăcere în lectură, e foarte important“, a explicat scriitorul.

Nici tatăl său nu l-a sprijinit dintotdeauna – după ce a scris primele sale romane care nu au avut foarte mare succes, tatăl său îi trimitea scrisori însoţite de decupaje din ziare de la paginile locurilor de muncă, îndemnându-l să se lase de scris şi să găsească un loc de muncă stabil. Râde când Marius Chivu îi atrage atenţia că nu are prea mulţi fani în familie când vine vorba de cărţile sale.

Cât despre tineri, îi îndeamnă să facă „o treabă mai bună decât a făcut genera­ţia mea“.

„Mă gândesc la Brexit, la votul din Marea Britanie, care a fost născut din nostalgia votanţilor mai bătrâni, nu doar faţă de o ţară care nu mai există, ci şi faţă de o lume care nu mai există. I-aş sfătui pe cei tineri să rămână tineri, să păstreze acel idea­lism şi acea tinereţe cât de mult pot. Pentru că, uneori, alternativa este îmbătrânirea cu înţelepciune, dar mai des, în aceste zile, cu cinism. Aceasta este ameninţarea de astăzi, că oamenii au devenit prea cinici ca să mai acţioneze“.